Un predicator începea astfel cuvântarea sa la praznicul “Adormirii Maicii Domnului”: “Ar fi de trebuință versul unui înger pentru a putea ține o cuvântare demnă de mărirea Acesteia, întru amintirea căreia serbăm această zi mare și luminată, aleasă și strălucită; o cuvântare despre aceee, pe care n-a putut-o asemăna și nicidecum s-o întreacă nici un om , nici fecioară în curățenie, nici patriarh în credință, nici apostol în iubire, nici mucenic în răbdare”…
Avea mare dreptate acest predicator în cele ce spunea ascultătorilor săi!

Într-adevăr, toate praznicele întru cinstirea Maicii Domnului sunt mari și strălucite… dar praznicul Adormirii Sale este cel mai mare și cel mai strălucit, fiindcă întru el prăznuim trecerea minunată la ceruri a Maicii Domnului, care a dat lumii pe Mântuitorul Hristos și care este mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii…
Acest mare eveniment din viața Prea Sfintei, Prea Curatei, Prea Binecuvântatei, Slăvitei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria  ni-l împărtășește nouă credincioșilor Biserica prin istorisirile din cărțile de sfânta slujbă, de care ne vom strădui să le reamintim în cele ce urmează.

Fiind rastignit pe cruce,Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care se aduce pre sine jertfă de bună voie Tatălui Ceresc pentru izbrăvirea lumii din păcatul strămoșesc, a arătat Maicei Sale o deosebită grijă. După cum ne încredințează Sfânta Evanghelie, în care ni se înfățișează și înfricoșatele patimi ale Domnului: “stăteau lângă crucea lui Iisus Maica lui și sora Maicii lui, Maria lui Cleopa și Maria Magdalena. Iisus văzând pe Maica sa și pe ucenicul pre care-l iubea  ( adica pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan) stând alături, a zis Mamei Sale ( arătându-i pre Ioan): “ iată fiul tău”, apoi a zis ucenicului său Ioan ( arătându-i pe Fecioara Maria): “ iată maica ta”. Și din acel ceas ucenicul (Ioan) a luat-o ( pe Maica Domnului) în casa lui.
E ușor de înțeles cu ce mare bucurie a primit Sf. Evanghelist Ioan pe Maica Învățătorului său, această însărcinare dovedind marea încredere pe care Iisus o avea în ucenicul său iubit, că el va purta cea mai mare grijă de maica sa.
După înălțarea la cer a Mântuitorului, Maica Domnului se afla împreună cu Apostolii și cu toți ceilalți credincioși, după cum ne încredințează Sf. Evanghelist Luca în cartea sa numită “Faptele Apostolilor”(1,14).
Sfânta Tradițiune contină ea, după aceasta, istorisirea despre Maica Domnului, arătându-ne, că dânsa a rămas în casa Sfântului Ioan, aproape zece ani.
Ucenicii lui Iisus, care se aflau în cetatea sfântă a Ierusalimului, se bucurau nespus de mult de vederea și de cuvintele Fecioarei Maria, care le istorisea evenimente din viața sa si din viața dumnezeiescului ei fiu,ca, de pilda, bunavestirea Arhanghelului Gavril, nașterea Domnului Iisus cea minunată, copilaria acestuia, precum și despre întreaga viață pământească a Mântuitorului.
În timpul persecuției lui Irod Agripa, rege al iudeilor, rânduit de stăpânitorii romani, împotriva ucenicilor Domnului Hristos, pe la amul 43, apostolii si alți creștini sunt siliți să plece din Ierusalim.
 Dintre ei unii fuseseră arestați, între care si apostolul Iacov, frate cu Sf. Ioan Evanghelistul. Din ordinul regelui se taie capul Sf Iacov, prima jertfă în rândul apostolilor.
Maica Domnul pleacă și ea acum cu Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan în orașul Efes, unde rămâne mai mult timp aici, Sfântul Ioan predicând Evanghelia aici.
După o vreme Fecioara Maria revine la Ierusalim și locuiește tot în casa Sf. Evanghelist Ioan. Aici, Născătoarea de Dumnezeu străduie în rugăciune, vizitează adesea locurile, pe care Fiul său și Dumnezeul nostru le sfințise cu mergerea sfintelor sale picioare și era mereu chinuită de dorința de a vedea pe Fiul lui Dumnezeu, stând de-a dreapta Părintelui său Ceresc
Apropiindu-se sfârsitul pământesc al pururea Fecioarei Maria- continuă istorisirea Sf. Tradiție , se pregătește pentru trecerea la cele cerești. Apostolii, vestiți în mod minunat despre aceasta, revin la Ierusalim, de la toate marginile pământului, unde plecaseră pentru propovăduirea Evangheliei Domnului. Ei sosesc la timp pentru a fi de față și a prohodi pe Maica Domnului. În însăși ziua Adormirii Fecioarei se arată Domnul cu îngerii săi, în lumină strălucitoare, luminând casa adormitei sale Maici. Iar în ziua înmormântării un cerc ca de nor a luminat prea sfântul trup al Maicii Domnului, asemenea stâlpului de nor, ce lumina și conducea odinioară în pustie poporul evreiesc, în drum spre țara făgăduinței.
După dorința Prea Sfintei Fecioare, trupul său a fost așezat într-un mormânt din grădina Ghetsimani, între mormintele sfinților săi părinți Ioachim și Ana, grădină în care adesea venea și Mântuitorul cu ucernicii săi pentru rugăciune.
A treia zi după înmormântare, sosește și Apostolul Toma, care, nu avusese fericirea de a fi de față la slujba prohodirii. El merge în grădina Ghetsimani să vadă mormântul și să preamărească pe Maica Domnului. 
Se constată însă, că mormântul este gol: Prea sfântul trup al Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu nu mai era acolo.
Domnul Hristos, cu puterea sa dumnezeiască strămutase pe Sfânta Maica în locașurile cerești… În felul acesta, după cum spune o cântare bisericească de azi în mâinile Fiului său și-a pus sufletul său cel fără de prihană”, Domnul săvârșind apoi și minunea ducerii la ceruri a maicii Sale.

Privitor la aceasta, noi credem și mărturisim împreună cu  Sfânta Noastră Biserica adevărul creștin, că, acolo unde voiește Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii și se lasă loc minunii, adică stă în puterea lui Dumnezeu, ca în anumite împrejurări și pentru scopuri prea înalte, El să suspende legile firești, făcând să se lucreze după voia sa… ceea ce constituie o minune.Ca  în cazul trecerii la ceruri a Maicii Domnului.
Noi creștinii primim ca adevărată această minune, prin credința tare în Atotputernicia lui Dumnezeu.
Toate evenimentele acestea sunt rezumate de către Sfânta Biserică într-o prea frumoasă cântare de la slujba utreniei de azi, care zice: “Apostolii de la margini, adunându-vă aicea, în satul Ghetsimani îngropați trupul meu, iar tu Fiule și Dumnezeul meu, primește Duhul meu”.
Locul unde a fost înmormântată Fecioara Maria s-a socotit de-a lungul veacurilor și chiar acum, ca Iod de cinstire și de închinare pentru toată lumea creștină.
Biserica, adânc recunoscătoare, cinstește evenimentul Adormirii Maicii Domnului în acest mare praznic creștinesc, hrănindu-i cântări alese, slujbă de prohodire, citiri, pomeniri și jertfe de tot felul.
Credincioșii, din cele mai vechi timpuri , au înălțat frumoase sfinte locașuri de închinare întru cinstire tuturor praznicilor Maicii Domnului. Dar cele mai multe și mai mărețe sunt întru lauda Adormirii Fecioarei.
Să nu uităm, că biserica celei dintâi mânăstiri din Țara Românească, ctitoria Sf. Nicodim și a Domnitorilor vremii( Mânăstirwa Tismana) a fost închinată pomenirii Adormirii Maicii Domnului.
Și iarăși să nu uităm, că și biserica celei mai frumoase mânăstiri din întreg orientul creștin, ctitoria Domnitorului muntean Neagoe Basarab ( Mânăstirea Curtea de Arges), a fost zidită tot întru prea slăvirea praznicului Adormirii Maicii Domnului.
Toate acestea dovedesc prețuirea ce se dă Fecioarei Maria, marea cinstire ce se aduce virtuților sale, puternica nădejde pe care credincioșii o pun în ajutorul Maicii Domnului, convinși, că nimerea din cei care se roagă înaintea sa cu toată credința, nu va rămâne neascultat în rugăciunea sa, fiindcă e fără de împuținare multimea darurilor sale și nesecat izvorul bunătăților sale.
  Nădejdea aceasta îmbucurătoare este vestită credincioșilor și în troparul zilei de azi, care ne spune: “Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născatoare; mutatu-te-ai la viață, fiind maica vieții și cu rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre”.
Prăznuind azi praznic cinstit și veselindu-ne duhovnicește și mângâindu-ne sufletește la această mare sărbătoare creștinească întru cinstirea Adormirii Maicii Domnului să ne aducem aminte de învățătura Bisericii, care ne arată, că desăvârșitele virtuți ale Fecioarei Maria sunt modele de adevărată viețuire, bine plăcută Domnului.Smerenia Maicii Domnului se arată în toate împrejurările vieții sale, începând cu trăirea în templul din Ierusalim, apoi în timpul vizitei Arhanghelului Gavril în Nazaretul Galileii, continuând după aceea în însoțirea Fiului său pe pământ.
Curățenia sa desăvârșită trupească și sufletească împodobesc pe Fecioara Maria tot timpul.
Ascultare cu supunere și iubire față de părinții săi și de conducătorii Templului, unde și-a petrecut primii ani ai vieții în lucrare și rugăciune stăruitoare,
iubirea de maică față de Fiul său în copilărie și după aceea grija dintotdeauna pentru el în lume.
Îndură cu resemnare cele mai grele suferințe posibile văzându-și Fiul răstignit pe cruce între doi tâlhari , chinuit și batjocorit de vrășmașii săi.
Iată numai unele din multele sale virtuți prea alese, prin care a strălucit viața Maicii Domnului, învrednicindu-o de dumnezeieștile locașuri, ca răsplătire a lor din partea Tatălui Ceresc…
Aceste virtuți trebuiesc nu numai cinstite și preamărite de către credincioși. Ele trebuiesc și imitate, trebuiesc trăite de creștini în viața lor de toate zilele, spre plăcerea Domnului.
Dar, după cum știm și am amintit mai înainte, Maica Domnului este pentru noi și mijlocitoare la Ceruri, pentru împlinirea rugăciunilor, pe care noi le facem către ea, în diferite împrejurări ale vieții noastre.
În această privință vom reda cuvintele unui vrednic ierarh al nostru, dintr-o predică întru cinstea Maicii Domnului, în legatură cu milostivirea Maicii Domnului, față de cei ce i se roagă pentru mângâiere și ajutor…
Cine dintre noi nu și-a plecat genunchii în fața icoanei Maicii Domnului și n-a rugat-o, ca pe o maică iubitoare de fii, ca să mijlocească pe lângă Fiul său prea iubit pentru iertarea greșalelor și păcatelor noastre, pentru ajutorul nostru în zilele grele ale vieții noastre pământești?
“Care este mama, care să n-o fi rugat cu lacrimi, dar și cu nădejde tare, atunci când, cu inima sfâșiată de durere, veghea la căpătâiul fiului său bolnav?”
“Care este copilul, care să nu i se fi închinat cu toată curăția inimii sale nevinovate, pentru mama lui bună, ce zăcea pe patul durerii?”
“ Care este ostașul, care în mijlocul atâtor primejdii de moarte, pe frontul luptelor ucigătoare, nu va fi scos de pe piept, iconița Maicii Domnului, pusă la plecarea de acasă de o mamă iubitoare și pe care iconiță să n-o fi sărutat cu tot focul credinței  sale în Prea Sfânta Maica Domnului, păzitoare de tot răul?”Care este călătorul, care să nu se fi rugat Acesteia ce e călăuză bună drumeților, liman bun celor înviforați povățuitoare celor rătăciți, odihnă celor osteniți?”
“Care este săracul și văduva, care să nu se fi închinat și rugat Acesteia, care este Mângâietoarea săracilor și a văduvelor și a celor goi de îmbrăcăminte…”
Rugăciun8 ca acestea să facem și noi, în toate împrejurările vieții noastre pământești, cu nădejdea tare, că Maica Domnului ne va ajuta să se împlinească.
De aceea, plecând genunchii inimilor noastre în fața Aceleia, pe care Cerul și pământul o prăznuiesc astăzi cu mare cuviință, s-o rugăm cu toată curățenia inimilor noastre și cu toată căldura sufletului nostru, folosind cuvintele unei rugăciuni bisericești, cunoscute: “Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieții noastre, nu ne lăsa pre noi, ajutorului omenesc nu ne încredința, ci singură ne apără și ne mântuiește “.
Și va fi asa pentru toți, care astăzi, cu credință și cu dragoste, săvârșim sfânta  pomenirea Adormirii Maicii Domnului. Amin.

preot Porei Adrian
Biserica Sf. Nicolae-Tg Jiu