Cu nespusă bucurie  sufletească sărbătorim astăzi marele praznic, întru cinstirea nașterii Maicii Domnului.

Și este mare cu adevărat acest praznic, pentru că prin nașterea Fecioarei Maria, devine realitate un punct însemnat din planul de mântuire a neamului; Plan întocmit de Atotmilostivul Dumnezeu, odată cu pedepsirea primilor oameni pentru păcatul neascultării de glasul creatorului.

Iar la “plinirea vremii”, din fecioara Maria  se va naște pruncul Iisus, Mântuitorul Lumii, devenind astfel realitate.

În privința aceasta, cu îndreptățire și frumos spun scriitorii bisericești, că nașterea Fecioarei Maria este luceafărul premergător al nașterii Domnului Hristos; este luceafărul dimineții, vestind răsăritul soarelui, adică vestind pe Iisus Hristos, Mântuitorul Lumii.
Ca să înțelegem și mai bine însemnătatea praznicului de astăzi, să înfățișăm, pe scurt, cele ce ne spune biserica despre el, convins, că va fi spre folosul nostru sufletesc.

Atunci când părintele ceresc a binevoit să pună în aplicare amintitul punct din planul de mântuire al omenirii, trăiau în țara sfântă doi bătrâni: Ioachim și Ana, soția sa.

După neam, Ioachim era din neamul împărătesc al lui David, iar Ana din neamul preoțesc al lui Aaron.

Erau în vârstă înaintată și nu aveau copii,ceea ce era o mare mâhnire sufletească pentru ei.

Cei care nu aveau copii erau socotiți păcătoși înaintea lui Dumnezeu, darurile lor la biserică nu erau primite odată cu ale celorlalți credincioși, iar neamul lor era sortit pierzării.
De aceea Ioachim și Ana nu încetau cu rugăciunile și cu postul, udând cu lacrimi nesfârșite treptele templului din Ierusalim, unde mergeau să-și plângă durerea și să implore mila lui Dumnezeu pentru ei, făgăduind că pruncul ce-l vor dobândi, îl vor dărui Domnului.

Rugăciunile bătrânilor și lacrimile lor n-au fost zadarnice. Dumnezeu le dăruiește o pruncă: fecioara Maria, a cărei naștere o prăznuim astăzi.

În felul acesta, cum atât de frumos spune o cîntare bisericească, Ioachim și Ana sunt izbăviți din defăimarea naștereii de fii...

Pentru noi credincioșii se face dovada, că rugăciunile adresate lui Dumnezeu cu evlavie și dăruință, sunt ascultate de către tatăl ceresc și împlinită la vremea lor.

Potrivit făgăduielii făcute de cei doi bătrâni, ei încredințează pe fiica lor, când aceasta a împlinit vârsta de trei ani, Templului din Ierusalim, ca dar de mulțumire pentru împlinirea rugăciunilor, eveniment pe care biserica l-a rânduit să fie sărbătorit la 21 noiembrie, când e praznicul “Intrarea în biserică a Maicii Domnului”.
Acolo în templu, fecioara duce viață în rugăciune, în ascultare și în lucrare, până când, potrivit rânduielilor divine, e încredințată bătrânului Iosif, urmând a naște pe domnul Hristos, la plinirea vremii.

Prin harul lui Dumnezeu, fecioara Maria se înalță în virtute mai presus decât toți oamenii, decât toți sfinții și chiar decât toți îngerii, iar numele și lucrarea sa sunt prea mărite de-a pururi de către biserică.

Fecioara Maria este femeia făgăduită de Dumnezeu primilor oameni: Adam și Eva, din care se va naște cel ce avea Să zdrobească șarpele înșelaciunii.

Ea este fecioara proorocită de Isaia profetul, că va naște pe Mesia.
Ea este fecioara aleasă de Dumnezeu, căreia Arhanghelul Gavriil îi vestește în Nazaretul Galilei, că va fi Maica Mântuitorului Hristos și pe care aceșt trimis al Domnului o numește “binecuvântată între femei”.
Este pentru Fiul său și Dumnezeul nostru, Născătoarea lui, pe care îl urmează până la crucea de pe Golgota, ea cea prea mult îndurerată, văzându-și Fiul răstignit pe cruce... după care, împreună cu sfinții apostoli și cu ceilalți credincioși, se va bucura de slăvită învierea Domnului Hristos...
Numele de “Maria”, pe care-l poartă Maica Domnului, are mai multe înseamnătăți , toate dătătoare de bucurii și speranțe pentru noi credincioșii.

Astfel acest nume de “Maria” înseamnă “luminătoare”, adică aurora dimineții, care a dat-o oamenilor pe soarele dreptății, izgonit de întunericul păcatului.
Numele acesta mai înseamnă “Doamnă”: adică stăpână ascultată și Doamnă prea iubită a neamului omenesc...
“ Apărătoare, Doamnă”: Cum îi zice maicii Domnului în slujba Acatistului Buneivestiri.

Totodată numele de Maria înseamnă și “mare amară”... Fecioara Maria avut bucurii, dar a avut și dureri mari până aș vedea fiul răstignit și pus în mormânt... A suferit totul cu bărbăție, sosindu du-i și bucuria învierii Domnului, Fiul său preaiubit, transformandu-se astfel starea de amărăciune a durerii în dulceața bucuriei… dându-ne nouă astfel Prea Sfânta Fecioară Maria, pildă de bărbăție în suferință, după care vine mângâierea.

În fine, numele de “Maria” mai înseamnă “steaua mării”, Fecioara Maria fiind călăuzitoare creștinilor pe marea furtunoasă a vieții acesteia, conducătoare de nădejde spre portul mântuirii.

Pentru toate acestea fecioara Maria este cinstită cu laude din partea creștinilor și pomenirea sa se face totdeauna cu iubire și evlavie.

Înaintea sa alergară și o cheamă întru ajutor toți cei aflați în suferințe, necazuri, în boli, convinși că rugăciunea lor va fi ascultată, întrucât, după cum spune o rugăciune către Maica Domnului, “nimeni, dintre cei ce se roagă ei cu credință, nu rămâne neascultat, că fără de împuținare este mulțimea darurilor sale și nesecat izvorul bunătăților sale”.

Și ea poate împlinii toate acestea la Fiul Său și Dumnezeul nostru pentru virtuțile sale desăvârșite și din iubire pentru neamul omenesc, întrucât, după dreptate, nici un om n-a ajuns o întru smerenie, nici-o fecioară întru curăție, niciun patriarh întru credință, nici un apostol într-o iubire, nici un mucenic întru răbdare.
Și cum să nu poată împlini rugăciunile noastre?
Ea este în Născătoarea de Dumnezeu. E pururea fecioară Maria.
E cea plină de dar. E cea mai cinstită decât Heruvimi și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii.

De aceea și biserica și credincioșii sunt totdeauna față de ea, cu respect, cu iubire, cu recunoștință și cu mare cinstire.
Nu este slujbă bisericească, în care să nu fie pomenit numele Născătoarei de Dumnezeu.

Întru preamărirea sa sunt înălțate numeroase locașul de rugăciune.
Icoane cu chipul său cele mai multe având pe pruncul Iisus în brațe împodobesc bisericile și casele credincioșilor.

Slujba de acatiste și paraclise sunt citite pentru dobândirea milei sale.

Imnuri nemuritoare, în scrieri și cântări, preamăresc pe Fecioara Maria.

Tablouri celebre peste veacuri o cinstesc și o slăvesc.
Numele său e purtat mult în rândul lumii feminine, străduindu-se a-l avea cu vrednicie.

De încheiere, să rugăm pe Maica Domnului în praznicul sau de azi, ca și în toate zilele vieții noastre, să ne învrednicească  a -i urma alesele sale virtuți, spre a bine plăcea Domnului.

Și ca una care este Maica Mântuitorului Hristos, cea care are cuvânt ascultat, să-i cerem cu adâncă smerenie, să poarte rugăciunile noastre de sănătate, pace, Iertare de păcate și de mare milă, mijlocit la Domnul împlinirea lor, pentru noi toți, care cu credință și cu dreptate, săvârșim astăzi sfânta pomenire  nașterii  sale. Amin !

Preot Porei Adrian
Sfântul Nicolae Tg Jiu