Premiera piesei „Nesfârșitul Brâncuși”, adaptare după „Infinitul Brâncuși” de dramaturgul Valeriu Butulescu (originar din Preajba-Târgu-Jiu) a avut loc luna trecută pe scena Centrului Cultural Reduta din municipiul Brașov, dar spectacolul va putea fi urmărit în continuare. Potrivit dramaturgului Butulescu, totul, de la decor şi replici, până la fondul sonor, este legat de Gorj. La fiecare reprezentație, sala a fost plină de spectatori. Valeriu Butulescu este scriitorul român tradus în peste 50 de limbi, iar în 2018,  piesa sa „Infinitul Brâncuși” a fost publicată într-o revistă din China. 

Spectacolul „Nesfârșitul Brâncuși” este prezentat de Teatrul Sublim Art din Brașov și este o adaptare după piesa scrisă de dramaturgul cu origini gorjenești. Este o piesă „dedicată nestinsei flăcări a spiritualității românești”!

La premiera spectacolului, în sală a fost prezent și maestrul Valeriu Butulescu. „Pentru un autor, premiera unui spectacol bazat pe o piesă a sa este o experienţă interesantă şi instructivă. De aceea m-am străduit să fiu prezent la cât mai multe premiere ale pieselor mele. Şi am tot avut ocazii. Spectacolul de la Braşov a marcat premiera cu nr. 82 din cariera mea de dramaturg. Prezenţa autorului în sală are avantaje şi dezavantaje. Publicul pare dornic să-l cunoască pe cel care a urzit acest text, construind acţiuni, intrigi, replici şi personaje. Însă în regizor şi actori, autorul induce un fel de stres. Textul fiind doar pretext de spectacol, realizatorii operează frecvent modificări în structura piesei. (...) I-am liniştit pe actori, încă de la repetiţii. Spectacolul e al lor şi al regizorului. În ziua de azi e tare greu să găseşti un teatru dispus să joace piesele unor dramaturgi în viaţă. Concurenţa celor morţi e copleşitoare. Ar fi culmea ca autorul să facă mofturi. Piesa nu e uşoară pentru regizor. Să caracterizezi corespunzător un personaj arhicunoscut şi complex, precum Brâncuşi, e o acţiune temerară. Regizorul Ioan Batinaş de la teatrul bucureştean Odeon s-a descurcat admirabil”, a spus dramaturgul Valeriu Butulescu.

Piesa a fost jucată, de-a lungul anilor, pe scenele unor teatre din Bucureşti, Lisabona, Petroşani, Targu Jiu, Salonic şi Beijing.

La Brașov, în sala Centrului Cultural Reduta au fost prezenți peste 400 de spectatori. „Spectacolul a fost pentru mine o surpriză plăcută. Andi Mocanu a dat viaţă unei construcţii dramaturgice memorabile, trasformându-se, timp de aproape o oră şi jumătate într-un Brâncuşi sfătos şi şugubăţ, conştient de moartea sa apropiată, dar şi de nemurirea sa. Fiind vorba de o dramă, gravitatea plutea în aer. Dar nici momentele comice, la limita subtilităţii şi decenţei, nu au lipsit. Spectacolul de la Braşov a fost excelent. (...) Publicul a gustat din plin spectacolul. Finalul a fost dominat de aplauze lungi, furtunoase şi prelungite. Invitat pe scenă am vorbit despre piesă, despre Gorj şi Petroşani, despre condiţia Artistului. Şi, deşi am trecut toată răspunderea în seama teatrului, am fost şi eu îndelung aplaudat. A fost sublim. În semn de mulţumire, m-am fotografiat cu aceşti minuaţi realizatori de la SublimArt! Care, din respect pentru Brâncuşi şi din modestie, nici măcar nu şi-au trecut numele pe afiş”, a afirmat Valeriu Butulescu.

Iată echipa care a realizat acest minunat spectacol:
Ioan Batinaș - regizor
Andi Mocanu - Constantin Brâncuși
Ciprian Brescan - Alexandru Istrati
Lucia Mocanu - Natalia Dumitrescu
Adrian Brescan - Mihai
Florin Cătană - arhiepiscopul Teofil
Iulian Diancă - John
Mugur Teodorescu - Robert
Ana Maria Mărginean, Irina Giuglea, Mihaela Nae, Robert Ștefan - ființele din lumea inspiratoare
Diana Spânu - sunet
Sebastian Băcăran - lumini.

 Pe https://eventbook.ro/theater/ scrie: „Acţiunea piesei se petrece în 15 martie 1957, în atelierul din Paris al lui Constantin Brâncuşi.

Intuind “Marea Trecere” (ce avea să survină în acea noapte), marele sculptor are prilejul ca, împreună cu cei care îl îngrijeau (un cuplu de artiști români) și cu vizitatorii săi, să abordeze teme majore pentru existența umană: rostul omului pe pământ, iubirea pentru semeni, dragostea de ţară şi cinstirea tradiţiilor sale spirituale, menirea artistului în lume, tema morţii şi a mântuirii… Dialogul este profund, esenţializat şi totodată savuros, plin de viaţă. Atelierul din Montparnasse, încărcat de simboluri grație operelor expuse aici, devine o „Mică Românie”, cu atât mai valoroasă cu cât la acea dată România era devastată - social, material și spiritual - de comunism. Plecarea lui Brâncuși din această lume este o alegorie a unei călătorii esențiale către izvoarele ființei umane, seninătatea sa capătând evidente valențe mioritice. De altfel, artistul mărturisea că „eu am fost întâi de toate ţăran. Ţăran am rămas şi azi”.

Galerie foto