Romeo Vînătoriu, fiul tehnicianului architect Nicolae Vînătoriu, cel care alături de Elena Udriște, a înființat Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtișoara, își dorește ca o stradă din municipiul Târgu-Jiu să poarte numele tatălui său. A mai discutat de-a lungul vremii cu reprezentanții autorității locale și va depune o cerere în acest sens, solicitare la care speră să primească un răspuns afirmativ. 

Tehnicianul arhitect Nicolae Vînătoriu s-a născut în 1911 și a fost unul dintre marii sculptori în lemn din Gorj. Tehnicianul architect a întocmit schițele Muzeului Arhitecturii Populare de la Curtișoara și a participat activ la restaurarea autentică a pieselor din acest areal muzeal. „În memoria tatălui meu, tehnicianul architect Nicolae Vînătoriu, care a creat Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtișoara, îl rog pe domnul primar Romanescu să aprobe ca o stradă din municipiu să poarte numele tatălui meu. Consider că autoritățile trebuie să aprecieze oamenii de valoare ai Gorjului, care au lăsat  moștenire adevărate bijuterii culturale, precum este și muzeul de la Curtișoara!”, a spus Romeo Vînătoriu. Tot datorită implicării și dorinței enorme de a i se face dreptate tatălui său, Romeo Vînătoriu a reușit să se bucure de sprijinul primit de la consilierii județeni Gheorghe Orzan, Gheorghe Grivei, Ovidiu Păsărin, Gheroghe Bucălăete, Lucian Mărgineanu, Gheorghe Mitescu, Ion Ișfan și Dinu Drăgoi, care au  inițiat un proiect prin care să fie atribuită denumirea de Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj „Elena Udriște – Nicolae Vînătoriu”. 

Tehnicianul architect rămâne o figură emblematică a Gorjului artistic prin operele sale-sculptură și pictură.

Autorii Alexandru Doru Șerban și Nicolae Mischie scriau în volumul „Meșteșuguri tradiționale și meșteșugari din Gorj”: „Nicu Vînătoriu a fost unul dintre marii sculptori în lemn din Gorj. Tema predilectă a operelor sale se circumscrie universului satului traditional gorjenesc. Sculptorul a fost cel care a întocmit macheta Muzeului Arhitecturii Populare din Gorj de la Curtișoara și alături de profesoara Elena Udriște a participat efectiv la restaurarea autentică a pieselor acestui muzeu”. Romeo Vînătoriu, fiul arhitectului, la 37 de ani de la înființarea Muzeului Arhitecturii Populare Curtișoara, a dezvelit aici o placă comemorativă în cinstea fondatorilor Nicolae Vînătoriu și Elena Udriște.

Fost maior-comandor în Aviația Armatei Regale în perioada 1934-1947, Nicolae Vînătoriu va rămâne în istorie ca o figură emblematică, un artist care i-a călcat pe urme lui Brâncuși, pe care îl cunoștea personal și de care era apreciat.

Autorul Vasile Robu scria în volumul „Mărturisiri dramatice din stânga și dreapta Prutului. Basarabia-pământ românesc”: „Nicolae Vînătoriu a fost un om care a transformat arta măiastră de a conduce avioane în înaltul cerului, în arta de a picta și sculpta, inspirat de marele Constantin Brâncuși”.  

În 1945, Vînătoriu a refuzat să se înscrie în armata comunistă; tot în acel an s-a căsătorit cu basarabeanca Olga Rotaru, refugiată în România la Târgu-Jiu în 1944.

Povestea Olgăi Rotaru este relatată în volumul „Mărturii dramatice din stânga și dreapta Prutului. Basarabia-pământ românesc”, de Vasile Robu. „(…) Sora mea Olga s-a căsătorit în 1945 cu Nicolae Vânătoriu care era maior-comandor de aviație în Armata Regală. Acesta îl cunoștea pe Constantin Brâncuși. Îl lua de la aeroport din capitală și îl aducea la Gorj. L-am văzut pe Brâncuși (…)”, povestește Maria Rotaru, sora Olgăi, citată în volumul mai sus amintit. Viața li s-a schimbat după instaurarea regimului communist și familia Vînătoriu a trebuit să se adapteze vremurilor. Nicolae Vînătoriu avea la bază și școala tehnică de arhitectură (fiind tehnician arhitect n.red.), dar și mult talent, dăruit de Dumnezeu. Așa că a început să sculpteze și să picteze spre marea bucurie a celor care îi vedeau și cumpărau lucrările. Nicu Vânătoriu, alături de fiul său, Romeo Vînătoriu și de soția Olga, organizau expoziții cu vânzare, în care operele realizate de sculptor se vindeau foarte bine. Și fiul său a moștenit talentul artistic al arhitectului. „Tata a refuzat să se înscrie în armata comunistă a poporului. Tata, care era un om deosebit, s-a adaptat noilor condiții de orânduire socială. A deschis un atelier de tinichigerie, apoi o moară (…) Mama a fost o femeie minunată, foarte credincioasă, a lucrat cu tata la lucrările de artă și artizanat. Am fost trei frați. (…) Mama mea Olga, care va rămâne de-a pururea icoana vieții mele, când a deschis tata atelierul de tinichigerie, a cumpărat săraca o mașină acționată manual și făcea plasă de sârmă pentru garduri și o vindea. Așa săracii părinți căutau, în vremuri grele, să-și câștige existența atât pentru ei, cât și pentru copii. Trebuie să vă spun că tata era un talent înnăscut. Avea la bază școala tehnică de arte și arhitectură, dar și har de la Dumnezeu. Călăuzit de lumina lui Iisus, a luat dalta în mână și pensula și a făurit cele mai alese picturi și sculpturi din zonă. Pot spune că tata a călcat ușor pe urmele lui Constantin Brâncuși.  (…) Tata a participat cu profesorul Elena Udriște la restaurarea autentică a pieselor Muzeului de la Curtișoara”,  a afirmat Romeo Vînătoriu, fiul tehnicianului arhitect Nicolae Vînătoriu, în volumul mai sus citat. 

De-a lungul anilor, Nicolae Vînătoriu a avut numeroase expoziții în Gorj și nu numai, fiind apreciat de criticii vremii. Sculpturile sale reproduc în miniatură Casă Negreanu din Țicleni, Casă din Românești, Casă din Plopșoru, Casă de lemn cu cerdac, Biserica din Timișeni etc. Sculptorul Vînătoru a mai realizat și opera în lemn care reprezentau personaje din lumea satului, precum Mitu Ciobanul, Maria rasneste, Lisandra la ciutura, Baba Ilinca, Moș Torconiu din Gureni, Țărăncuța, etc.

Tema rustică este prezentă și în picturile lui Nicolae Vînătoriu, care a folosit tehnică originală a pastei de argilă, frumos colorată și ingenios așezată pe pânză. Așa a reușit maestrul să picteze tablourile: Casă veche din lemn, Pivniță de deal, Casă de Dobrița, Biserica de lemn în munți, Casă cu claie de fân, Troiță etc (n.red. le puteți admira în fotografiile din acest articol). Artistul a turnat și mai multe bronzuri. Nicolae Vînătoriu a decedat în 1994, la Târgu-Jiu.

Mărturiile celor care l-au cunoscut

Grigore Hăidău, important om de cultură din Gorj, scria în 2015: „Domnul Nicu Vînătoriu (…) era om dârz, dintr-o bucată, (…) care participase la luptele de la 1945. (…) A avut șansa ca în timpul școlii tehnice să facă și desen ethnic, iar talentul dat de Dumnezeu l-a ajutat în viață. De fapt, acest talent ne-a unit. (…) Îmi amintesc cum umbla peste tot cu o geantă neagră de piele, și cu mapa de architect, cu numeroase schițe de biserici, case vechi din lemn, porți țărănești, pivnițe, toate pentru a fi puse la dispoziția meșetrilor care vor lucra la viitorul muzeu de la Curtișoara. Era o muncă de echipă: Elena Udriște-profesor de istorie, Nicolae Vînătoriu-tehnician architect și Edy Matalier-fotograf. Nu de puține ori i-am admirat stilul meticulous, făcut bine și cu răspundere, stilul în care făcea planșele. (…) Mi-a rămas în minte schița fruntarului unei case și că mi-a spus că este cea mai împodobită piesă arhitectonică a casei la fel cum este împodobită fruntea omului cu gânduri”.

Tot în anul 2015, poetul Spiridon Popescu, care, alături de inginerul Dan Valerian, a propus ca Nicolae Vînătoriu să fie declarat cetățean de onoare al Gorjului, spunea: „(…)De la domnul inginer Dan Valerian, care în perioada în care s-au pus bazele Muzeului de la Curtișoara a lucrat la primăria municipală, (…) am aflat că cel care a coordonat în întregime lucrările acestui muzeu a fost nimeni altul decât tehnicianul architect Nicolae Vînătoriu. El a făcut schița muzeului și a vegheat ca aceste căsuțe, atunci când au fost montate la Curtișoara, să arate exact cum arătau înainte de a fi demontate. Deși pe umerii săi a fost așezată aproape toată greutatea lucrării, nu pricep de ce meritele nu i-au fost atribuite în totalitate. Nu vreau să minimalizez meritele Elenei Udriște, dar vreau să I se facă dreptate și domnului Vînătoriu. (…) trebuie să ne respectăm valorile. Că domnul Nicolae Vînătoru este una dintre valorile incontestabile ale Gorjului, nu mai poate încăpea îndoailă. (…) propunem să I se facă dreptate măcar acum: adică să fie declarat măcar post mortem cetățean de onoare al județului Gorj”.  

Galerie foto