Nu există fiinţă de pe acest pământ care să-şi uite locurile în care  a trăit şi mai ales, unde a deschis ochii pentru prima dată. Dar, dintre toate fiinţele, omul este cel mai conştient de această realitate, el manifestă iubirea faţă de meleagurile sale şi totodată, ca fiinţă raţională, îşi cinsteşte pe  inaintaşii săi. Aceleaşi sentimente le manifestă şi cei care au trăit şi trăiesc în oraşul Ţicleni, o localitate cu un trecut de multe mii de ani. Vechimea imemorială ne-o confirmă descoperirile arheologice – paleolitice şi neolitice. Dar nu numai atestările arheologice confirmă vechimea noastră. Dealul „Cetate” unde a existat o aşezare dacică, precum şi mărturiile numismatice găsite pe raza localităţii, sunt dovezi de necontestat.

        Arheologii afirmă că aşezarea dacică de la noi datează din secolele II – I înainte de Cristos. Cercetările făcute asupra monedelor de argint găsite în Dealul Bujorului confirmă emiterea acestora între anii 271 – 71 înainte de Hrisots.

        Toponimia locurilor noastre datează deasemeni de mii de ani. Printre acestea amintim şi punctul „Brazdă” , cuvânt de origine dacică, MENȚIONAT ca hotar între brătuia și Țicleni în hrisoavele emise de cancelariile domnitorilor Alexandru I din 1439, Radu Vodă în 1612 și Alexandru Iliaș în 1618.

        Evident că au existat şi mai multe documente scrise, însă acestea neavând suport în piatră sau metal, nu s-au putut păstra. Abia după ce cancelariile domneşti trec la delimitări teritoriale de moşii apar documente scrise în limba slavonă şi mai apoi în română, primele având ca suport piei de animale. Aşa întâlnim hrisovul din 1612, prin care, lui Radu Ţiclenaru (fost căpitan în  oastea Marelui întregitor de neam şi ţară, Mihai Viteazul) i se confirmă moşia Tunşilor şi cel din 1618 prin care i se confirmă moşia Sneagovului, scrise pe piele de căprioară.

1439 - Ţ  I  C  L  E  N  I  - 2024

 ANUL 2024 MARCHEAZĂ ÎMPLINIREA A 585 DE LA PRIMA ATESTARE DOCUMENTARĂ

Dacă până nu demult, ştiam că anul 1612, era cea mai veche atestare documentară a Ţiclenilor, în urma cercetării multor documente din arhive, cu mare bucurie, am aflat că hrisovul mai vechi („...carte veche şi ruptă din timpul batrânului Alexandru Voievod..”), prezentat voievozilor vremii de către Radu Ţicleanu, data din anul 1439, fiind emis de către voievodul Alexandru I , fiul lui Mircea cel Bătrân, deci cu 20 de ani înainte de atestarea Bucureştiului.

Pentru precizarea anului 1439, datorăm, noi ţiclenarii, mult respect şi recunoştinţă, preotului ISTORIC, profesor Dr. Ion Popescu-Cilieni, care a descifrat enigma.

Pagini de glorie au înscris înaintaşii noştri, alături de întreaga ţară, pentru apărarea pământului strămoşesc, pentru libertate şi progres. Căpitanul Radu Țicleanu  a participat la toatenbătăliile purtte de Mihai Viteazul, meritele fiind răsplătite cu moșiile Zneagovului (la Țicleni) și Stângăceaua de lângă Strehaia. Mulţi au luptat sub steagul marelui pandur Tudor Vladimirescu. Dintre participanţii pe câmpurile de luptă pentru cucerirea independenţei naţionale de la 1877-78, eroul Zaharia Zamfir a căzut la datorie în timpul cuceririi redutei Griviţa.

        În focul luptelor din toamna anului 1916, pe dealurile Răşinii a luptat, fiind şi rănită uşor la piciorul drept, Ioana D,Arc a României – Ecaterina Teodoroiu.

        Ţiclenarii au dat sute de jertfe în Primul şi Al Doilea Război Mondial, numele acestora fiind încrustate în marmura Monumentelor Eroilor, ridicate de urmaşi în cinstirea şi pomenirea lor.

        Atât în vremurile paşnice cât şi în cele fierbinţi, locuitorii noştri s-au străduit să dezvolte viaţa economico-socială în pas cu mersul ţării, prin muncă.

        După Al Doilea Război Mondial, prin trecerea la exploatarea ţiţeiului şi gazelor, localitatea s-a dezvoltat mult mai rapid, astfel că în 1968 fosta comună a fost declarată oraş.

        Preocuparea locuitorilor precum şi a edililor săi este îndreptată spre modernizarea infrastructurii în consens cu normele europene. La noi pulsează şi o susţinută activitate culturală, educaţia aflându-se în primul plan.