În satele din partea estică şi sudică a judeţului Gorj încă se mai păstrează tradiţia crucilor de jurământ. Viu colorate, purtând pe ele semnele tradiţiei noastre olteneşti, se găsesc pe marginea drumului sau aşezate în ramurile copacilor. Crucile de jurământ se întâlnesc în comunele Aninoasa, Turburea, Hurezani, Plopşoru, Licurici, Vladimir şi nu numai. Sătenii spun că acestea sunt "casa sufletului", pentru că sufletul, după ce iese din trup, se "plimbă" prin locurile cunoscute vreme de 40 de zile, după care se ridică la cer. În umblarea sa vine şi se odihneşte la crucea de lemn, de jurământ. De aceea, bătrânii spun că aici este "casa sufletului". Acest obicei este unic în România, întâlnit doar în Gorj, tocmai de aceea în acest judeţ există şi un muzeu al crucilor. 

„Crucile de jurământ“ mai sunt denumite „casa sufletului“. În Aninoasa, Plopşoru sau Hurezani vezi sute de cruci prinse pe trupurile bătrâne ale copacilor. Pe marginea mai tuturor drumurilor din comuna Vladimir, trecătorii zăresc „crucile de jurământ“ sau „casele sufletelor celor plecaţi“. Sunt cruci de lemn, arhaice, pictate de rudele celor morţi sau de pictorul satului, un om priceput şi cunoscător al tradiţiei strămoşeşti şi nu sunt mai înalte de un metru. Multe sunt vopsite cu albastru, precum cerul senin de vară şi poartă cu seninătate chipul sfânt al lui Iisus Hristos sau al Maicii Sale.

Potrivit tradiţiei populare, sufletul, după ce iese din trup, călătoreşte prin locurile cunoscute vreme de 40 de zile. După pelegrinarea sa, sufletul s-ar odihni la crucea de lemn, de jurământ. Astfel, sătenii merg la 40 de zile de la decesul celui drag şi aşează aceste cruci la poartă care, practic, le dublează pe cele obişnuite, plasate în cimitir, pe morminte.

Părintele Dragomir Ţicleanu, în prezent paroh al Parohiei Țicleni, dar care a slujit la o biserică din localitatea Vladimir, vreme de cinci ani, ne explică semnficațiile acestui obicei:

„Crucile de jurământ au mai multe semnificaţii în această zonă. Unii săteni spun că fiecare om în viaţa sa face jurăminte strâmbe şi această cruce are rolul de a-l absolvi de acele jurăminte, alţii spun că este o cruce de pomenire care se pune pe marginea drumului pentru ca trecătorii să îşi amintească de cel trecut în nefiinţă. Se mai pun cruci, dar mai mici ca dimensiune, în copaci, la fântânile care se slobozesc – adică se sfinţesc la şase săptămâni de la deces. Avem astfel de cruci şi în curtea unor biserici, dar cele mai multe sunt, însă, pe marginea drumului“.

Etnologul Pompiliu Ciolacu, cel care a avut un rol foarte important în înființarea Muzeului Crucilor de la Măceșu-Târgu-Cărbunești, a studiat semnificaţiile crucilor de diferite feluri: „Crucile de jurământ sunt făcute pentru iertarea păcatelor pe lumea cealaltă a celor decedaţi care au minţit pe parcursul vieţii sau au jurat strâmb. În comunele din sudul judeţului se mai întâlnesc şi alte tipuri de cruci. Există şi cruci de căpătâi, aşezate la mormântul mortului, dar există şi cruci de trecere, cruci aşezate lângă podeţe, sau ape, amintind faptul că pe acolo se află o trecere, având simboluri care mai de care mai interesante, în funcţie de specificul zonei, dar rolul lor este de spălare a păcatelor. Ar mai fi şi crucile de izvoare, care sunt aşezate, de obicei, în apropierea unei ape, unui râu, sau unei fântâni, amintind că acolo există o sursă de apă. Au mai multe semnificații“, a spus etnologul. 

Cruci de rugăciune 

Un alt obicei străvechi întâlnit în comuna gorjeană Licurici este cel al "crucilor de rugăciune" care se aşază la porţi. Atunci când îşi aduc aminte de cei pe care i-au pierdut, gorjenii din Licurici se opresc lângă cruce pentru a rosti o rugăciune. "Le numim cruci de rugăciune şi fără ele preotul nu îţi sfinţeşte parastasul la 40 de zile de la moartea rudei. Aşa că fiecare sătean, înainte de pomana de şase săptămâni, dă comandă de o astfel de cruce. Bine, asta dacă nu ştie să o facă singur. Nu este atât de greu", spun sătenii din Licurici. 

În comuna Aninoasa mai există un obicei înrădăcinat adânc în negura timpului, cel numit "stâlpul sufletului". Este legat tot de cruce. Familia care pierde pe cineva drag comandă o dată sicriul, "stâlpul sufletului". Este crucea care se pune la căpătâiul celui adormit până la aşezarea lui în mormânt, unde rămâne până la pomana de 40 de zile.

„Crucea aminteşte supliciul lui Hristos, creştinismul adăugând crucii o valoare spirituală. Crucea semnifică mântuirea“, mai spune părintele Dragomir Ţicleanu.

Muzeul Crucuilor de la Măceșu

Pe 13 septembrie 2013 a fost inaugurată secţia interioară a Muzeului Crucilor, de la Măceșu, care adăposteşte numeroase cruci de diferite tipologii: cruci de pomenire, cruci de căpătâi, cruci pentru iertarea păcatelor, cruci de jurământ, dar şi altele. Este singurul muzeu din Oltenia dedicat exclusiv crucilor şi troiţelor de lemn. Zeci de cruci şi troiţe din lemn originale, unele vechi de mai bine de un secol, luate din toate satele judeţului, au fost aduse în curtea fostei şcoli din Măceşu pentru a încânta privirile tuturor celor care vor trece pragul acestui muzeu, poate unic în lume.

Galerie foto