Mănăstirea Brâncoveni este unul dintre reperele istorice ale judeţului Olt, fiind un aşezământ încărcat de istorie. Originea mănăstirii se pierde în negura istoriei, fiind ridicat în prima jumătate a secolului XVI de bunica lui Matei Basarab. Cel care-şi va pune însă definitiv amprenta asupra locului va fi însă Constantin Brâncoveanu, al cărui nume îl și poartă mănăstirea din Olt.

Comuna Brancoveni este atestata documentar inca din timpul domnitorului Mircea cel Batran (1386-1418). Anii ce au urmat consemneaza interesul pentru acest tinut si al altor mari domnitori, precum: Neagoe Basarab, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Sfantul Constantin Brancoveanu. (Mai multe informații găsiți https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-brancoveni-67808.html) La doar câţiva metri de Biserica Mică poate fi văzut Izvorul Tămăduirii, numit astfel după ce voievodul Matei Basarab ar fi scăpat de o cumplită boală de piele ce-l măcina de ani buni după ce s-a spălat în apa acestui izvor. După ce s-a însănătoşit în acest mod, voievodul a poruncit amenajarea corespunzătoare a locului pentru ca şi alţi credincioşi să se vindece. Şi acum locul este frumos împrejmuit şi nu puţini sunt cei care vin special la mănăstire doar pentru apa tămăduitoare a acestui izvor.

„Adevăratul ctitor al mănăstirii avea să fie însă un alt fiu al satului, respectiv Constantin Brâncoveanu, care va construi biserica din piatră peste cea veche la 1699 într-un timp record de numai câteva luni. Pictura este terminată şi ea câţiva ani mai târziu, adică în 1702. Aici se păstrează unul din puţinele sale portrete realizate în timpul vieţii lui şi în care îşi găsesc odihna veşnică înaintaşii săi: mama şi bunica acestuia, dar şi tatăl său, Papa Brâncoveanu. Constantin Brâncoveanu va face importante şi preţioase danii către mănăstire şi va chema meşteri italieni pentru realizarea unor lucruri de artă, cum ar fi splendida uşă din lemn de la intrare. Voievodul şi-a petrecut aici copilăria şi adolescenţa", afirmă Aulreia Grosu, muzeograf la Muzeul Judeţean Olt, pentru Adevărul (Citeste mai mult: adev.ro/pbcngu)

În istoria recentă, Mănăstirea Brâncoveni a fost salvată de la distrugere de sora lui Nicolae Ceauşescu. În anul 1959, mănăstirea – devenită, între timp, de maici - este desfiinţată şi transformată în azil de bătrâni, funcţionând astfel până către finalul anilor 80. În mod paradoxal, în acea perioadă lăcaşul a fost redat rosturilor sale tocmai de către sora dictatorului, Elena Bărbulescu, aceasta ajungând astfel, să se numere printre ctitorii mănăstirii, alături de cei din neamul Basarabilor şi Brâncovenilor.