La 20 km de municipiul Slatina, din județul Olt, există de secole o frumoasă mănpstire atestată documentar de pe vremea domnitorului Mircea cel Bătrân. Potrivit documentelor, în secolul al XVI-lea, boieri din familia Brîncoveni au construit ansamblul arhitectural din comuna Brâncoveni, județul Olt. Inițial, în locul actualei biserici a mănăstirii Brâncoveni, a existat o biserică de lemn construită în anul 1570 de jupâniţa Calea, bunica după tată a lui Matei Basarab, biserică ce este refăcută de Matei Basarab, între anii 1634-1640, în urma vindecării sale cu apa Izvorului Tămăduirii care mai curge şi astăzi. La acest lăcaș de cult sunt înmormântați mai mulți membri ai neamului brâncovenesc, Constantin Brâncoveanu ridică biserica mare, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, pe locul celei vechi pe care o dărâmă din temelii. Construcţia ei va dura numai 2 luni, fiind sfințită la 15 august 1699. Pictura a fost finalizată mult mai târziu. 

Prima atestare documentară a lăcașului de cult datează din 1583, când Mihnea Turcitu întărește daniile (donațiile) făcute de cei dinaintea sa. Din 1634, Matei Basarab a făcut lucrări pentru refacerea ansamblului arhitectural pentru a se asiura și mai bine rolul de apărare împotriva cotropitorilor. Din vremea acestui domnitor se mai păstrează turnul-bation de apărare-, clopotnița, pivnițe boltite, zidul de apărare care au creneluri. Mai târziu și Constantin Brâncoveanu reface această mănăstire. „În anii 1716-1718, mănăstirea a fost arsă parțial, iar starea acesteia s-a degradat și mai mult în urma cutremurului din 1842. Între anii 1721-1727, mănăstirea este transformată în cazarmă austriacă, însă doamna Marica Brâncoveanu reușește eliberarea acesteia, intervenind pe lângă împăratul habsburgic. În perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, odată cu secularizarea averilor mănăstirești, Mănăstirea Brâncoveni a fost transformată
într-un modest așezământ monahal, unde în anul 1872 mai slujeau doar 4 călugări.
Mănăstirea a fost refăcută parţial de episcopul Vartolomeu Stănescu și a fost adusă și Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, ce va fi ferecată mai târziu în argint.
Între anii 1940-1959, mănăstirea a fost ocupată de o obște de maici, dar în urma decretului 410, din anul 1959, dat de Gheorghiu Dej, ea a fost desființată, în incinta acesteia înființându-se un azil de bătrâni”, scrie pe www.monument-istoric.ro

Din păcate, după  1959, vreme de aproape 20 de ani, locul a rămas părăsit. După 1994, numărul de maici de aici a crescut, viața monahală înflorind. Acum, la mănăstire este și un atelier de pictare a icoanelor pe sticlă. De asemenea, dacă ajungeți în Olt, în comuna Brâncoveni, veți putea vizita la acest lăcaș de cult și Muzeul Mănăstirii, care cuprinde colecţii de icoane pe lemn, cărţi vechi bisericeşti, veşminte preoţeşti, obiecte de cult. Biblioteca sfântului locaș cuprinde peste 5.000 de volume: cărți de teologie și dogmatică, vieți de sfinți, scrieri ale Sfinților Părinți și scriitori bisericești, cărți de istorie, arheologie, literatură religioasă și albume cu mănăstiri.

Galerie foto