Iată-ne ajunşi în pridvorul sărbătorilor de iarnă. Simţim aievea bucuria nemărginită de a  le trăi, respectând  străvechi rânduieli ale credinţei şi tradiţiilor româneşti. Obiceiurile şi datinile păstrate de poporul român,  prilejuite de Crăciun ne fascineză prin amploarea şi bogăţia lor. Este cea mai aşteptată sărbătoare a românilor, pe cât de străveche, pe atât de complexă în simboluri şi manifestări.

Un frumos obicei care se mai păstrează în unele sate din Oltenia în Ajunul Crăciunului este colindatul  sau mersul în pițărăi. De astă dată am să vă povestesc despre ,,pițărăii” de la Crainici, din județul Mehedinți, care la sfârșitul săptămânii trecute au început pregătirile pentru momentul plin de farmec și magie, care se apropie. Fete mari și băieți, alături de Delia, Dorina, Elena, Ica, Silvia, Carmen, Nela, Lorența, coana Nuța, mama Valerica Crăciunescu și nelipsita familie Șchiopan au dat startul unei zile în care obiceiul ,,pițărăilor” a fost transpus în realitate, respectând cu strictețe datina străbună și obiceiul din moși-strămoși. S-au strâns cu toții la Muzeul Satului din Crainici, cu sarcini bine stabilite și împărțite tuturor, iar lângă cele două cuptoare de cărămidă s-a început plămăditul și coptul colăceilor.

Plămăditul pițărăilor s-a făcut în postava de lemn, iar aluatul a fost cel tradițional, simplu, cu apă, sare, făină și drojdie. Cu mâna s-au modelat colăceii, mărimea lor fiind aceeași ca acum multe decenii în urmă. S-au însemnat cu pristolnicul și s-au copt în cuptorul cu lemne. Pristolnicul este un sigiliu din lemn, care aplicat pe colăcel imprimă semnul crucii și inițialele rituale. Pe vremuri, acesta nu lipsea din nicio gospodărie țărănească. Gospodina se închina, săruta crucea și apoi o aplica pe prescure, pe pâine sau pe colăcei. După ce s-au copt și s-au așezat frumos în coșuri de nuiele, părintele Rață a citit coșurilor cu daruri, a spus Tatăl Nostru și a dat startul plecatului în ,,pițărăi”.

Gazdele s-au pregatit cu coșul de nuiele plin cu nuci, mere roșii iernărețe și colăcei aburinzi. Pe măsuța mică rotundă s-a așezat colacul lui Dumnezeu lângă coșul cu bunătăți și căni de lut cu vin și țuică fiartă. Colacul lui Dumnezeu, pregătit după datina străbună, împletit după obiceiul furat de la bunicile satului și bine rumenit în cuptor, nu a lipsit de pe nicio masă  din casa colindată. Lângă mese au fost lumânări, felinare sau câte o lampă veche. Toți cei care au pornit cu colinda au purtat trăistuțe la gât, colindă în mână și felinare făcute din lemn de cireș. Colinzile sunt toiege din lemn de alun, împodobite cu diverse motive florale, obţinute prin trecerea nuieluşei prin fumul unei lumânări.  

Ceata de colindători a pornit din casă în casă, au urat gazdelor, iar gazda le-a mulțumit oferindu-le din cele pregătite. Dialogul dintre colindători și gazdă are și el farmecul și frumusețea lui. „Dă cârnatul și colacul, că de nu, mă duc la altul”; „Foaie verde ciuciuleți, fete mari în colindeți”; „Măi creștine, măi creștine, îți scot ușa din țâțâne, că eu strig, și iară strig, tu mă ții afară-n frig”. La fiecare poartă e o altă strigare, la care gazda răspunde cu urări de bine, spor în toate, viață bună. Toate acestea denotă ospitalitatea țăranului român din Crainici-Mehedinți, oameni adânc ancorați în istoria satului romanesc, care trăiesc, muncesc și se bucură în același timp de viață și frumusețea obiceiurilor ancestrale.

Frumusețea ,,pițărăilor” de la Crainici constă în alergatul prin sat, altădată prin nămeți, de la o casă la alta pentru a aduna în trăistuță cât mai multi colaci. La sfârșit, după ce s-a încheiat colindatul, s-au strâns cu toții în muzeul satului. Fiecare și-a numărat colăceii. Cel mai harnic a fost desemnat câștigător. Lângă muzeu s-a facut un foc mare și acolo s-au prezentat scenete, glume, cântece tradiționale, s-au făcut urări, s-au cântat colinde. A fost o seară plină de magie, cu multă culoare, costume populare vechi scoase din lada de zestre, multă veselie, o adevărată sărbătoare a sufletului.

„Prezentarea obiceiului pițărăilor din Crainici înseamnă cât de important este pentru această comunitate mehedințeană de a păstra și de a trasmite generațiilor viitoare obiceiurile primite de la străbuni. Nu vrem să se piardă această generoasă moștenire. Cu multă dragoste am cules colinde vechi si le-am prezentat într-un spectacol minunat. Am mers în ,,pițărăi” și am încercat să prezentăm totul așa cum au făcut bunicii și străbunicii noștri. Pe uliţe, cu trăistuţe agăţate de gât, frumos gătiţi am mers la fiecare casă, căci astfel casa nu va fi ocolită de noroc şi bunăstare. Dacă vrei un an bogat, trebuie să deschizi larg uşa casei, ca să primeşti cu drag toţi urătorii. Să nu uităm că suntem un popor binecuvântat de Dumnezeu şi să nu lăsăm vremurile noi şi agitate să ne îndepărteze de adevaratele valori ale satului în care ne-am născut”, a spus Delia Mladen pentru Pagina Olteniei.

Galerie foto