Comuna Hinova este situată în partea de sud-vest a judetului Mehedinți, la distanța de 15 km fata de reședința de județ Drobera Turnu Severin, și are în componență 4 localitați: Hinova - reședința de comună, localitatea Bistrița, localitatea Ostrovul și localitatea Carjei. Obiective turistice: rezervația naturală Pădurea Stârmina, castrul roman de la Hinova, o porțiune din Brazda lui Novac de nord înscrisă pe lista monumentelor istorice.

Localitatea Hinova este atestată documentar din 1850, dar castrul roman descoperit în nordul localității confirmă faptul că zona era locuită încă din secolele II-V. Actuala componență a comunei Hinova datează din mai 1968, odată cu ultima împărțire administrativ-teritorială, potrivit site-ului Primăriei Hinova.

În comuna Hinova se regăsesc următoarele monumente istorice de importanță:

Biserica "Sfântul Mucenic Gheorghe" din centrul satului Hinova - biserica zidită între anii 1892-1894, inclusă în Lista cu obiectivele de patrimoniu de importanță locală la poziția MH-II-m-B-10343.
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din satul Bistrița, zidită între anii 1833-1836, inclusă în Lista cu obiectivele de patrimoniu de importanță locală la poziția MH-II-m-B-10266.

Castrul roman de la Hinova, sec IV-V, epoca romană târzie, inclus în Lista cu obiectivele de patrimoniu de importanță națională la poziția MH-I-s-A-10076. În jurul castrului există o necropolă hallstattiană constituită dintr-un camp de urne funerare. Datele arheologice indică prezența unui număr de 16 încăperi, care serveau ca locuințe pentru soldați și personalul castrului, unele fiind folosite ca depozite de arme. În anul 1980, în urma săpăturilor arheologice efectuate în perimetrul castrului de la Hinova, a ieșit la iveală un impresionant tezaur preistoric, care conține nu mai puțin de 9.639 piese de aur, constând în obiecte de podoabă, cu o greutate totală de aproape 5 kilograme. O replică a valorosului tezaur strălucește astăzi în cadrul expoziției permanente a Secției Istorie-Arheologie a Muzeului Regiunii Porților de Fier din Drobeta-Turnu Severin (https://www.romania-atractiva.ro/ro/profiles/castrul-roman-de-la-hinova).

Brazda lui Novac, sec IV, epoca romană, inclusă în Lista cu obiectivele de patrimoniu de importanță locală la poziția MH-I-m-B-10077, în nord-estul satului Hinova, în extravilan. Tot în această zonă se găsesc și morminte de înmormântare din sec. IX-X (https://semnalulora.wordpress.com/2020/03/11/mehedinti-enigma-din-preistoria-daciei-brazda-lui-novac/).

Așezarea "Ursoaica", sec II-IV, epoca romană, în extravilanul satului Bistrița, inclusă în Lista cu obiective de patrimoniu de importanță locală la poziția MH-I-m-B-10348.

Situl arheologic "Botul Piscului" în Ostrovul Corbului, inclus în Lista cu obiectivele de patrimoniu de importanță locală la poziția MH-I-s-B-10086; zona cuprinsă între km 911 (Cliuci) și km 916 (Botul Piscului) cuprinde situri arheologice din aproape toate epocile istorice. În vatra satului Ostrovul Corbului s-au făcut descoperiri din epoca neolitică. La gura pârâului Mojia au fost făcute numeroase descoperiri din epoca romană.

Alte elemente sunt cele de arhitectură populară: casa Turuga Constanta și casa Filip Dinu, ambele din Hinova și casa Vladu Gheorghe din Ostrovul Corbului, iar în Bistrița casa folcloristului Constantin Dumitrescu Bistrița și fântâna Cojocarilor.

Bisericile din Hinova

La început, în Hinova au fost două biserici: una ridicată la 23 aprilie 1800, cu hramul Sf. Gheorghe, ctitori Sîrbu Aldea și Mihai Cîrjeu, cealaltă făcută în mahalaua Sf. Nicolae la 6 martie 1831, cu hramul Sf. Nicolae (Catagrafia mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840), sau în anul 1846. În 1901-1904 a fost construită o nouă și unică biserică satului.

Cele două biserici din secolul al XIX-lea au fost de lemn. După tradiție, biserica Sf. Nicolae s-a construit inițial în satul cel bătrân (mahalaua Călăteu), de unde a fost adusă în satul cel nou din valea Dunării (Hinova) în anul 1845. 

Pe la 1890, preotul Ioan Hinovescu solicita binecuvântarea Episcopului Râmnicului Noul Severin să-i permită ridicarea unei noi biserici, cea veche fiind ruinată și expusă înfiltrării apelor din ploi, care distrugeau cărțile și obiectele liturgice. Episcopia a răspuns pozitiv solicitării. Decizia de reconstrucție a bisericii a fost luată în anul 1897, noua biserică s-a ridicat din cărămidă în anii 1901-1904. -Biserica "Sfântul Mucenic Gheorghe" din centrul satului Hinova -

Este o biserică în formă de cruce, așezată pe temelie de piatră, cu o turlă plasată pe pronaos. Biserica nu este pictată la exterior. La interior, pictura a fost executată în manieră tătărăsciană de către pictorul diplomat Friedrich Weidingher din Turnu Severin.

La proscomidiar, există un pomelnic al Eroilor care s-au jertfit pe câmpurile de luptă în cele două Războaie Mondiale. Pe spatele Sfintei cruci în Altar există un pomelnic cu cei ce s-au ostenit cu ridicarea ei: Filip Deaconu și Dumitru Filipescu – epitropi, preotul Ion Chinovescu, primarul Ion N. Popescu ș.a. În anul 1941 biserica era într-o stare generală foarte bună, dar neasigurată. În anii 1971-1972, prin purtarea de grijă a preotului Ion Pănoiu, a avut loc spălarea și curățirea picturii, iar preotul Vasile Ghițan s-a ocupat de revopsirea acoperișului și a inițiat mici reparații la exterior.

De asemenea, preotul Costinel Tomescu a ridicat casa parohială și a împrejmuit curtea bisericii. În ultimii ani, preotul Florin Munteanu s-a îngrijit de ridicarea unei cloptnițe noi și a unui grup sanitar, s-au schimbat geamurile vechi și s-a împrospătat tencuiala la exterior.

La Bistrița, Biserica cea vechea satului este atestată la 20 aprilie 1833, a fost de zid și a fost construită pe proprietatea Mănăstirii Tismana. Catagrafia Episcopiei Râmnicului de la 1845 vorbește, la rândul său, despre ˮBiserica Bistrița a Mănăstirii Tismana din zid, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, cu doi preoți Ion și Dumitru Vărzaru – 1814 decembrie 16, pe această biserică slujitorii Gheorghe și Popa Ion fiind la biserica din Valea Mojiei“. Tradiția locală menționează și ea o biserică și mai veche, de lemn, aflată în grădina lui Vasile Popa, vecin al cimitirului.

Dintre aceste trei biserici, cea din 1833 este sfântul lăcaș în care a slujit ani la rând preotul Ion Danubianu, venit de la Crivina și unde este înmormântat alături de fiul său, Constantin, lângă sfântul altar. Este o biserică în formă de corabie, de dimensiuni medii, fără turlă, cu ziduri groase de 80 cm, pictată în stil neobizantin, pictura originală din pridvor scoțând în evidență raiul și iadul, locurile fericirii și pedepsei veșnice. La 21 octombrie 2007, biserica a fost resfințită de către P.S. Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, prilej cu care părintele Ștefan Ion a fost ridicat la gradul administrativ de Iconom stavrofor. În fine, cu sprijinul primarului de Hinova, Ionică Petrișor Moți, în anul 2017 s-a refăcut întreg exteriorul, inclusiv asteriala de brad și învelitoarea din tablă garantată 50-60 de ani. Toate lucrările de la pictura exterioară au fost conduse și supravegheate de către preotul paroh Ștefan Ion.

Sursa informațiilor: https://www.episcopiaseverinului.ro/protopopiate/protopopiatul-drobeta.html

Citește și: https://adevarul.ro/stiri-locale/turnu-severin/povestea-tezaurului-fabulos-de-la-hinova-care-1638714.html

Galerie foto