Baia de Aramă este un important oraș al județului Mehedinți, iar simbolul acestei zone este chiar mănăstirea de aici. În jurul lăcașului de cult au circulat ani și ani de zile legende legate de așa zisa comoară a Brâncovenilor, ascunsă cu abilitate sub biserică, într-o grotă care ar exista aici. Puțini au fost cei care au văzut adevărata comoară de la Baia de Aramă, Mănăstirea cu același nume-monument de patrimoniu a cărei strălucire a fost grav afectată de trecerea secolelor, de neimplicarea autorităților ... Astăzi, lăcașul de cult, cel puțin la exterior, este degradat. Pictura interioară a fost restaurată și se păstrează bine (Mănăstirea era închisă la momentul vizitei noastre și am văzut interiorul doar prin gara cheii n.red.).  Cu toate aceste neajunsuri, Mănăstirea Baia de Aramă te cucerește cu măreția sa, iar razele soarelui de ianuarie care o mângâiau șăgalnic, au adâncit această impresie: aceasta este adevărata comoară a Brâncovenilor!

Prin localitatea Baia de Aramă trece Paralela 45 Nord, spun specialiștii, făcând și mai special acest loc! Este un orășel din Mehedinți, la granița cu județul Gorj, aici desfășurându-și activitatea mai mulți gorjeni. Frumoase și binecuvântate locuri au localnicii de aici! Dealuri împădurite, peisaje de vis, drumuri șerpuitoare... Mănăstirea Baia de Aramă este împrejmuită de copaci, stânci ieșite artistic din pământ, de parcă, într-o noapte, îngeri trimiși de Dumnezeu, au „pictat” tabloul pentru a da și mai mult farmec lăcașului de cult. Biserica a fost construită la sfârșitul secolului XVII și activitatea monahală a debutat încă din anul 1703. La interior, biserica mănăstirii păstrează integral pictura originară, executată din pridvor până în altar în tehnica a fresco. O perioadă îndelungată, biserica a funcționat ca și lăcaș parohial, biserică de mir, cum se spune în limbajul specific preoților. Abia în 2008, Mitropolia Olteniei și Episcopia Severinului au decis să aducă aici măicuțe. „Potrivit tradiției locale, vechiul așezământ monahal (inițial a fost mănăstire de călugări) datează încă din jurul anilor 1400, din vremea Sfântului Nicodim de la Tismana. Era o biserică de lemn acoperită cu învelitoare de șiță. În locul bisericii de lemn se zidește însă actuala construcție abia la sfârșitul secolului al XVII-lea, în timpul egumenului Vasile Arhimandritul de la Hilandar, la îndemnul domnitorului Constantin Brâncoveanu care, între 9 și 12 iunie 1695, fiind în trecere de la Cerneți spre Tismana, încuviințează și sprijină ridicarea unui locaș de cult (domnitorul dăruiește 300 de taleri spre folosul zidirii bisericii). Adevărații ctitori pot fi considerați Milco Băiașul, vătaful minerilor din localitate, sârb de origine, care îl rugase pe domnitor să se pună piatra de temelie a noii biserici întru pomenirea fiului său, Milco, precum și Marele Ban al Craiovei, Cornea Brăiloiu, rudă a lui Constantin Brâncoveanu, care va sprijini lucrarea în numele domnitorului. Din cauza incursiunilor turcești, construcția începe mai târziu, la 22 mai 1699 și se termină la 7 mai 1703, când are loc sfințirea bisericii. Zidirea propriu-zisă durează însă numai un an, deoarece zugravul, un anume Ivan, se iscălește în exteriorul tencuit la anul 1700. În jurul acestui an are loc și decorarea picturală a locașului de cult, de către renumitul pictor Neagoe și ieromonahul Partenie din Tismana”, scrie pe site-ul http://manastireabaiadearama.ro/. Biserica este zidită din cărămidă și bucăți de zgură de la topitoriile minelor de aramă. Încă se mai observă zidul de împrejmuire, din piatră de munte legată cu mortar de var nestins, amestecat cu pământ. Importanța monumentului este dată de vechimea sa, de păstrarea până în prezent a unor componente artistice și religioase, cum ar fi pictura pereților. În anul 2009 s-a întocmit un proiect de consolidare – restaurare a monumentului în vederea protejării bisericii și eliminării cauzelor ce ar fi dus la o posibilă degradare în timp. Acum se pare că se lucrează la restaurarea picturii interioare și exterioare-la intrarea în biserică am găsit o schelă de lemn folosită pentru lucrările la pictura din tindă.

Legenda aurului Brâncovenesc

De-a lungul anilor, și vorbim aici de zeci de ani, în Baia de Aramă a circulat frenetic legenda tezaurului ascuns de Domnitorul Constantin Brâncoveanu sub lăcașul de cult. Pe Brâncoveanu, turcii îl mai numeau „Altin-Bei” sau prințul aurului. Povestea fabuloasă a aurului îngropat sub Mănăstirea Baia de Aramă i-a făcut pe mulți să încerce (au săpat mai multe persoane în biserică, pe lângă etc și există diverse mărturii ale acestor lucruri, deși este un subiect oarecum delicat n.red.) să îl și găsească. Pentru a opri speculațiile și tentativele de găsire a aurului, s-a decis ca biserica de mir să fie transformată în mănăstire. Lăcașul de cult trebuie restaurat pentru a avea din nou minunata strălucire a trecutului, a începuturilor sale de acum secole! Dacă doriți să donați pentru a ajuta maicile de aici în restaurarea mănăstirii, o puteți face, căci găsiți detaliile necesare accesând http://manastireabaiadearama.ro/

Am plecat din Baia de Aramă cu imaginea bisericii în minte, căci este un loc frumos în care merită să ajungi. ... razele soarelui, care nu ajunsese la mijlocul boltei cerești, o mângâiau, parcă ștergându-i lacrimile pricinuite de oamenii care nu au avut grijă de ea...

Galerie foto