România și patrimoniul UNESCO. Ce obiective din Oltenia sunt recunoscute la nivel mondial
Convenția legată de Protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural, ce a fost semnată în 1972, la Paris, de Organizația Națiunilor Unite pentru EDucație, Știință și Cultură (UNESCO) a adus importante schimbări importante în mentalitatea oamenilor față de moștenirea culturală și identitară a umanității. Din patrimonial UNESCO fac parte situri care aparțin tuturor popoarelor lumii, cu toții fiind responsabili de conservarea lor! Patrimoniul mondial UNESCO din România include monumente istorice din diferite regiuni (biserici, mănăstri, sate, cetăți), obiective naturale (Delta Dunării, parcuri naționale), dar și obiceiuri și tradiții de veacuri (Călușul, colindatul, mărțișorul, ceramica de Horezu, doina).
Includerea în patrimoniul UNESCO a unor obiective turistice din Romnia, dar și a unor tradiții de secolea însemnat recunoașterea importanței acestora pe plan mondial. Sunt elemente care țin de cultura noastră ca popor, sunt menite să ne promoveze țara și istoria și trebuie să fie cunoscute de toți românii. Înainte de a pleca să vizităm alte țări, avem obligația de a ne cunoaște patria. Ne-am propus să vă introducem în universul UNESCO din România, insistând pe Oltenia și minunățiile din această zonă care au fost incluse de-a lungul anilor în patrimoniul mondial. Monumentele românești recunoscute de UNESCO sunt: Delta Dunării, satele cu biserici fortificate din Transilvania, Mănăstirea Hurezi din Vâlcea, bisericile pictate din nordul Moldovei, Centrul istoric sau Cetatea Sighișoara, bisericile de lemn din Maramureș și fortărețele dacice din Munții Orăștiei, iar din patrimoniul imaterial fac parte: ritualul Călușului, Colindatul de Ceată Bărbătească, ceramica de Horezu (Notă: Județul Vâlcea face parte parțial din regiunea Olteniei -fără zonele situate la est de râul Olt, care fac parte din Muntenia. De asemenea, o mică zonă situată între barajul Vidra și vârful Șteflești a fost atașată județului Vâlcea, fiind desprinsă din fostul județ Sibiu), tehnicile tradiţionale de realizare a scoarţei – un meşteşug prin care se nasc ţesăturile numite scoarţe, realizate de ţărăncile din România şi Republica Moldova, Jocul fecioresc – un tip de dans ţărănesc, tradiţonal din Transilvania, practicat de bărbaţi: români, maghiari şi romi, dar și doina românească. România are foarte multe monumente de o importanță aparte, locuri de vis-unele foarte cunoscute, altele mai puțin-dar, doar cele enumerate mai sus, au fost incluse până în prezent în lista patrimoniului UNESCO. Pe lista de așteptare se află și Ansamblul Monumental Constantin Brâncuși de la Târgu-Jiu.
Oltenia și patrimoniul UNESCO
Mănăstirea Hurezi și ceramica de Horezu au fost incluse în patrimoniul UNESCO în 1993, respectiv în 2012. Despre Mănăstirea din Oltenia puteți afla mai multe AICI. Ceramica de la Horezu, alături de doină, dansul călușarilor-Călușul-, mărțișorul traditional românesc și meșteșugul scoarțelor fac parte din patrimoniul imaterial. La Horezu mai toți localnicii știu să lucreze cu lut, din mânile lor talentate ieșind frumoase obiecte de ceramic. Meșteșugul se transmite din generație în generație, se păstrează modele tradițioanle vechi de secole, este o formă de artă recunoscută pe plan mondial grație UNESCO. Aici, la Horezu, sunt produse unele dintre cele mai frumoase vase de ceramică, obiecte de artă. Fiecare meșter olar are stilul său, îmbină culorile într-un anumit fel, ceea ce definește caracterul unic al ceramicii de Horezu. Ritualul Călușului este un dans popular românesc jucat în satele din Oltenia, dar și din Moldova, în Săptămâna Rusaliilor. Se crede că prin acest dans, oamenii sunt protejați de rele și de boli. Și doina se cântă în anumite părți ale Olteniei.
Satele cu biserici fortificate din Transilvania
Câți dintre voi ați vizitat așezările din Transilvania, satele săsești în care dăinuiesc biserici fortificate vechi de secole, parte din ele fiind incluse în patrimoniul UNESCO în anii 1993 și 1999? Motivația includerii celor șapte biserici fortificate în patrimoniul UNESCO a fost păstrarea structurii și imaginii istorice a acestora, căci este tipică satelor de colonizare săsească din regiunea Transilvaniei. Trebuie să le vizitați! Cele șapte biserici fortificate din UNESCO sunt: Câlnic (Alba), Prejmer și Viscri (Brașov), Saschiz (Mureș), Biertan și Valea Viilor (Sibiu), Dârjiu (Harghita). Importanța lor este dată de gradul înalt de prezervare/păstrare a clădirilor medieval ce datează din secolele XIII-XVI. În aceste sate transilvănene înființate de coloniștii sași găsiți câte o biserică întărită/fortificată de o frumusețe extraordinară, cu ziduri înalte de apărare, lăcaș care a servit de nenumărate ori ca loc de refugiu. Toate cele șapte monumente din patrimoniul UNESCO seaman cu mici cetăți. Există aproximativ 150 de biserici fortificate în regiunea Transilvaniei și tot atâtea sate pe care le puteți pe lista celor ce trebui văzute și cunoscute! Specialiștii din Ministerul Culturii spun că nicăieri în lume nu se regăsesc atâtea biserici fortificate într-un perimetru atât de restrâns!
Prima și cea mai apropiată de județul Gorj, de exemplu, este biserica fortificată de la Câlnic, județul Alba. Numele săsesc al localităţii este Kelling şi vine de la primii stăpâni, familia nobililor Kelling. Biserica fortificată datează din secolul XIII și a fost reşedinţă nobiliară până în 1430, când cetatea a fost vândută ţăranilor din Câlnic. Aceștia, în prima jumătate a secolului al XVI-lea, au început înălţarea unei noi centuri de ziduri, au întărit turnul porţii, iar în curtea interioară au ridicat capela. O vizită la această biserică, la fel ca și la celelalte, înseamnă o întoarcere în timp, mai ales că este una dintre cele vechi cetăți din Transilvania. Zidurile groase, turnul maiestuos, fântâna din frumoasa curte, sfinții din biserică toate te uimesc, liniștea de aici și simplitatea în complexitatea realizării construcțiilor te cuceresc în scurt timp. Nu îți dorești să pleci, te așezi pe iarba verde proaspăt tunsă și rămâi mut, admirând cu sufletul fremătând de mândrie tot ce au realizat strămoșii nostri acum secole. Mergeți de vizitați măcar bisericile fortificate incluse în UNESCO! Este păcat să nu le cunoașteți!