O statuie din Oltenia este mai înaltă chiar decât celebra statuie a americanilor, Statuia Libertății. Chipul lui Decebal, din stânca aflată pe malul Dunării, are o înălțime de 55 de m, iar Statuia Libertății, fără soclu, de doar 46,5 metri. De asemenea, aceasta este cea mai înaltă statuie în piatră din Europa. Statuia este un monument extrem de important în județul Mehedinți și atrage anual sute de mii de turiști. Tu ai văzut-o?

Chipul lui Decebal, statuia din stâncă, este celebră în țara noastră și se află în Regiunea Olteniei, în zona Cazanelor Dunării,  între localitățile Eșelnița și Dubova, în apropiere de orașul Orșova din județul Mehedinți. Statuia este sculptată în munte, are 55 de metri înălțime, întrecând și Statuia Libertății din America.

Pe pontonul din golful Mraconia unde se află această cea mai mare sculptură în piatră din Europa, se poate ajunge doar pe apă, cu barca.

Sub capul lui Decebal a fost săpată în stâncă o inscripție în latină: „DECEBAL REX - DRAGAN FECIT” ("Regele Decebal - făcută de Drăgan").

Zece ani și un milion de dolari

Lucrările la acest basorelieful au durat 10 ani și au costat un milion de dolari, banii fiind plătiți de omul de afaceri Iosif Constantin Drăgan. Construcția sub îndrumarea sculptorului Florin Cotarcea a început în anul 1994 și s-a încheiat în 2004.

Chipul lui Decebal este înalt de 55 m și lat de 25 m. Lungimea ochilor este de 4,3 metri, lungimea nasului este de 7 metri, iar lățimea nasului 4 metri. Ca urmare a trepidațiilor, dar și a stâncii care începea să se macine, nasul lui Decebal (care avea o înălțime de șapte metri) s-a fisurat și era în pericol să se desprindă și să cadă. S-a renunțat la acel bloc imens de piatră, o parte mare din nasul lui Decebal fiind dinamitat, pentru mai multă siguranță. Nasul regelui a fost remodelat și întărit cu armătură de fier și ciment.

Au lucrat alături de sculpotorul Florin Cotarcea alți 12 sculptori, în condiții extrem de grele, de multe ori punându-și viața în pericol. Se pare că pentru modelarea stâncii s-a folosit peste o tonă de dinamită. Materialele au fost cărate cu spinarea, iar ustensiele folosite au fost ciocanul pneumatic, șpițul și barosul.

Legătura cu pontonul a fost asigurată prin două stații de emisie-recepție. De la baza stâncii până la schelă, alpiniștii-sculptori trebuia să se cațere timp de o jumătate de oră.

Din cauza acestor condiții dificile de lucru au avut loc și câteva accidente. O echipă de cinci persoane care lucra pe schelă a căzut în gol câțiva metri, ca urmare a smulgerii a două piloane de susținere de pe cablul de susținere montat de jur-împrejurul stâncii. Din fericire, alpiniștii nu au suferit răni grave. De asemenea, unul dintre alpiniști a fost mușcat de o viperă ascunsă într-un punct de susținere, dar i s-a injectat imediat un ser antiviperin.

Tu ai vazut statuia?