Muzeul sătesc din Crainici, comuna Bala, din județul Mehedinți, este un loc făcut cu multă dragoste de neam și tradiție, căci „mamele sale”, doamnele Dorina Crăiniceanu și Delia Mladen, și-au dorit ca obiceiurile și obiectele vechi ale locurilor natale să nu piară! Muzeul din Crainici este plin icoane create cu migală și sfială și credință de meșterii mehedințeni, obiecte vechi de mai bine de un veac, lucruri adunate de cele două inițiatoare ale acestui frumos proiect de suflet. Exponatele de aici transcend timpul. Dacă treceți prin zonă, nu ezitați și vizitați Muzeul sătesc din Crainici! În rândurile de mai jos, vă prezentăm povestea sa și a uneia dintre inițiatoarele acestui proiect comunitar de succes. 

Reporter: Dumneavoastră, doamna Dorina Crăiniceanu și prietena dvs, doamna Delia Mladen, ați înființat Muzeul sătesc din Crainici, comuna Bala, județul Mehedinți. În 2013 ați luat această decizie. Vă rog să îmi spuneți ce motive ați avut, ce credință (țel)?

Dorina Crăiniceanu: Inițiativa noastră s-a născut din dorința de a readuce din patina timpului, tradițiile, obiceiurile și datinile satului românesc nord- mehedințean și, totodată, de a da un ,,suflu” nou satului pe cale de dispariție.

Rep.: Într-un interviu spuneați că ați transformat cârciuma într-un muzeu. Care este povestea clădirii în care funcționeazîă astăzi muzeul?

D.C.: Povestea cârciumii devenită azi muzeu, se duce mult în timp. Inițial, clădirea era o anexă a Căminului Cultural, în care, cu 30 de ani în urmă, era  biblioteca satului. Schimbându-se diverse formațiuni politice la primărie, cărțile au dispărut, iar corpul acesta al clădirii a fost dat spre închiriere, astfel ajungând ,,cârciuma” satului. În anul 2013, împreună cu prietena mea, doamna Delia Mladen, intrând în politică și ajungând consilier-local, ne-a venit ideea că ar fi mai bine să facem muzeu în această clădire, decât să permitem în continuare să fie o cârciumă.

Rep.: Ce exponate pot fi admirate în acest frumos muzeu?

D.C.: În muzeul nostru se pot admira de la exponate datând de acum aproximativ  120 de ani, până la lucrări științifice donate antum de către autorii lor, fii ai satului. Veți găsi aici, în muzeul nostru, de la opinci până la marame și legături care împodobesc femeia din mediul rural. Nu lipsesc obiectele de bucătărie, războaiele de țesut, pieptenele de scărmănat lâna, obiectele de agricultură, ustensilele folosite la cuptorul de pământ, obiecte bisericești, chiar și lăzi de zestre avem, așa cum primeau fetele pe timpuri când se căsătoreau.

Rep.: Care sunt cele mai vechi exponate? Care vă este cel mai drag?

D.C.: Cel mai vechi exponat este un costum popular datând de acum aproximativ 120 de ani. Dragi îmi sunt toate, însă sufletește și spiritual este o icoană veche, icoana ,,Sfintei Treimi” pe care am găsit-o împreună cu  Delia, în casa bunicului meu chiar în ziua Sfintei Treimi, motiv pentru care, am  luat acest lucru ca fiind ,,un semn”  și ne-am hotărât ca în preajma acestei mari sărbători, Sfânta Treime, să ne desfășurăm proiectele. Tot drag îmi este un pat vechi, din lemn, datând din 1928,  găsit tot în casa bunicului meu, pat pe care adesea-și odihnea sufletul părintele Nil Dorobanțu, acesta fiind un bun prieten cu bunicul !

Rep.: Care a fost primul eveniment organizat în Muzeu?

D.C.: Primul eveniment a și fost evenimentul de debut, Festivalul Cozonacilor – 2013

Rep.: Cum a evoluat peste ani Festivalul Cozonacilor și ce înseamnă el pentru comunitate?

D.C.: Festivalul s-a ținut în fiecare an, cu excepția anului 2016, când ne-am izbit de probleme financiare. Pentru comunitate? O parte dintre săteni ne-au susținut, unii moral, alții cum au putut, desigur, au existat și sceptici, însă implicarea și hotărârea tinerilor, ne-a dat curaj și ne-a făcut să sperăm la vremuri mai bune!

Rep.: Ce alte evenimente importante ați organizat la muzeu? Ce efect au ele asupra tinerilor din sat?

D.C.: De-a lungul anilor am mai organizat: ,,Întâlnirea cu fiii satului” – un fel de ,,arc peste timp si…… generații. O altă întâlnire a fost cu reprezentanții Episcopiei Severinului și Olteniei, cea cu reprezentatul ziarului ,,Lumina”. În ceea ce privește implicarea tinerilor, nu degeaba se zice că ,,ei sunt speranța noastră”; sunt activi, dornici de afirmare, au idei și initiativă. E o plăcere să fii printre ei! În jurul tinerilor, nu ai cum să te simți bătrân! Au participat câțiva chiar și la concursul- festival, unde au obținut premii!

Rep.: Doamna Crainiceanu, ați fost învățătoare. Unde ați predat și ce ne puteți spune spune despre viața Dvs?

D.C.: Dați-mi voie să încep cu un ,,uff ” – da! O meserie frumoasă , nobilă. Mi-a plăcut să fiu cadru didactic!! Am lucrat 21 de ani  la Școala Negoiești,  aproape de Baia de Aramă. Apoi, pașii m-au purtat înapoi spre casă, unde am mai continuat încă 16 ani!  Lucrând ani buni în apropiere de Baia de Aramă, am făcut parte din ansamblul local , condus pe atunci, de prietena și colega mea, doamna învățătoare Elena Mimiș- Trancă, de la care am învățat multe despre costumul popular  și folclorul mehedințean, fapt ce m-a determinat, reîntorcându-mă în satul natal, să scot la lumină ,,lăzile de zestre”, metaforic spus, ale satului. Mai în glumă, mai în serios, chiar am răscolit cu Delia Mladen câteva poduri vechi (desigur, cu acordul proprietarilor), am găsit, am curățat, recondiționat  și ,,dăruit” muzeului  multe costume de preț și obiecte!

Rep.: Vă bucurați că elevii Dvs au ajuns oameni cu studii? 

D.C.: Da! Mulți! Unii sunt doctori, alții avocați, ingineri, IT-isti, dar cel mai mult îmi place să cred și nu doar să cred, ci și, să mă bucur când văd că sunt în primul rând oameni corecți, că le-am cultivat dragostea pentru țară, pentru dreptate și adevăr!

Rep.: Despre satul Crainici ce ne puteți spune? Mai sunt tineri aici? Ce viitor va avea acest sat?

D.C.: Este un sat de moșneni, harnici și cinstiți, cu frică de Dumnezeu, sat vegheat de spiritul ieroschimonahului Nicolae Nil Dorobanțu. Cu toate că, mulți au plecat din sat, unii în căutarea unei vieți mai bune, îmi place totuși, să cred că satul va dăinui, că tinerii vor continua ceea ce noi am început. Am această credință și speranță că nu vom rămâne în negura uitării! 

Rep.: Ce sfaturi aveți pentru tinerii din ziua de azi?

D.C.:  Întrebarea dumneavoastră mă duce cu gândul  la un citat ,,Părinţii buni le dau copiilor rădăcini şi aripi. Rădăcini ca să ştie unde le este casa şi aripi ca să zboare în alte părţi unde să arate celorlalţi ce au învăţat”. „Acasă” înseamnă ,,rădăcini”! Dragi tineri frumosi ai satului, atunci când sufletul vă este încărcat si greutatile vă apasa, nu vă uitați ,,rădăcinile”, întorceți-vă aici, la locurile natale, de unde să vă extrageți seva pentru a vă încărca de energie si forță!

Galerie foto