Lămâie sau banană? În neurologie, nu preferăm niciunul dintre aceste fructe atunci când le întâlnim silueta pe o imagine de CT cerebral, scrie doctorul Cristina Căliman, de la Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu.

Silueta unei banane o vizualizăm atunci când este vorba despre un hematom subdural, adică o sângerare ce survine ca urmare a unui traumatism. Creierul este învelit în 3 "foițe" (pia mater, arahnoida și dura mater). Hematomul subdural ("banana") este o acumulare de sânge localizată între dura mater și creier, el apare ca urmare a rupturii cel mai adesea post traumatice a unui mic vas de sânge din acea zonă și poate da diverse manifestări neurologice în funcție de cât de mare este și cât de mult comprimă creierul (de la simplă durere de cap până la comă).
Dacă acest hematom alterează starea neurologică a pacientului, el trebuie evacuat printr-o operație de către neurochirurg. Dacă hematomul este de mici dimensiuni și starea clinică este bună, pacientul va fi doar monitorizat pentru că, dacă nu survin complicații, hematoamele mici se pot resorbi singure. Apariția acestui tip de hematoame este favorizată de vârsta înaintată, de medicația anticoagulantă și de alcoolismul cronic.
Ca și în lumea fructelor, și în neurologie lămâia e mult mai acră decât banana, adică un hematom extradural e mai grav și mai riscant decât unul subdural. Hematomul extradural reprezintă o acumulare de sânge între cutia craniană și dura mater și îl întâlnim de regulă tot postraumatic, mai ales la pacienții tineri (mai rar peste 60 de ani la care dura mater aderă mai strâns la os). De regulă el reprezintă o mare urgență neurochirurgicală, deoarece poate crește rapid în volum și antrena nu doar deficite neurologice, ci și comă și moarte din cauza fenomenului de angajare cu compresie pe trunchiul cerebral (zona din creier unde sunt centrii nervoși ce ne coordonează funcțiile vitale).
O capcană a hematoamelor extradurale este perioada "liberă de simptome", adică pacienții (care în 60% din cazuri au avut un episod de pierdere a conștienței imediat după traumatism) au un interval fără niciun simptom (ce poate dura ore, ba chiar și zile) instalând apoi tulburări ale stării de conștientă +/- paralizia membrelor de partea opusă hematomului, midriaza (mărirea anormală a pupilei) de aceeași parte cu hematomul, apoi comă și chiar deces dacă nu se intervine chirurgical.
Dacă în urma citirii acestor rânduri simțiți o stare de neliniște, țin să precizez că nu este cazul: nu orice traumatism cranian se soldează cu urmări nedorite (între care se încadrează și cele două menționate mai sus).
Totuși, dacă este un traumatism important sau chiar ușor, dar prezentați simptome postraumatism (durere de cap, vărsături, confuzie, scădere de forță musculară la nivelul membrelor etc) este important să vă prezentați în serviciul UPU al celui mai apropiat spital pentru a fi evaluați.

Material informativ realizat de dr. Cristina Căliman, medic primar neurolog la Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu