Cunoaștem astăzi că ridicarea operelor brâncușiene de la Târgu Jiu se datorează, în cea mai mare măsură, Arethiei Tătărescu, președinta Ligii Femeilor Gorjene. Aceasta a purtat o îndelungată corespondență cu Constantin Brâncuși între anii 1935-1936, pentru ca în final, marele artist să accepte comanda ridicării unui monument dedicat eroilor gorjeni căzuți în Primul Război Mondial. Dar cât de complicat a fost întregul proces și câte probleme legate de importantul proiect urbanistic pe care îl propunea Brâncuși au trebuit rezolvate, se știe mai puțin.

În vara anului 1937, demersurile preliminare ale Ligii Naționale a Femeilor Gorjene legate de autorul, conceptul și amplasarea monumentului închinat eroilor români căzuți în Primul Război Mondial erau încheiate. Brâncuși acceptase cu bucurie să execute acest monument, fusese în vizită la Poiana, la conacul familiei Tătărescu, unde prezentase membrelor Ligii schița lucrării (Coloana Recunoștinței fără Sfârșit), precum și locul unde gândea să îl ridice: fostul târg de vite sau al fânului, din fața cazărmilor de la Târgu-Jiu. Toate aceste date sunt confirmate de către Sanda Tătărescu-Negropontes, fiica soților Tătărescu, într-un interviu difuzat în anul 1997.
Greul însă abia acum începea. În Târgu-Jiu, la fața locului, artistul extinde planul creației sale artistice și în Grădina publică, unde hotărăște amplasarea unor opere din piatră. Cele două puncte extreme ale conceptului său arhitectonic trebuiau unite printr-o stradă „ideal dreaptă”, așa cum își amintea prietenul său de o viață, scriitorul V.G. Paleolog. Deși rezultatul acestor importante intervenții urbanistice pare astăzi firesc, la mijlocul anului 1937 lucrurile stăteau diferit. Întâmplător sau nu, traseul ales de Brâncuși se suprapunea perfect peste un proiect datând din 1900, prin care se aprobase prelungirea străzii Gr. Săftoiu spre vest (astăzi parte din Calea Eroilor), unind astfel strada Victoria cu bd. C.A. Rosetti (astăzi, bd. C. Brâncuși). Construcția acestei prelungiri era prevăzută în planul „aprobat prin Jurnalul Consiliului Technic Superior Nr. 431 din 22 August 1900 și I.D.R. Nr. 3483 din 2 Octombrie 1900”, dar nu se putuse înfăptui din cauza lipsei fondurilor corespunzătoare la bugetul orașului. De-a lungul anilor, s-a renunțat la proiectul de prelungire al acestei străzi și, ca urmare, au fost eliberate autorizații de construcție pentru solicitanți, cu alinierea fațadelor caselor la strada Eminescu (arteră existentă atât la vremea respectivă, cât și astăzi și care era paralelă cu cea prevăzută în planul aprobat în 1900).
Ca urmare a dorinței lui Brâncuși de a trasa o stradă între Digul Jiului din Grădina publică și târgul fânului, unde urma a fi amplasată Coloana Recunoștinței fără Sfârșit, în data de 13 septembrie 1937, Consiliul comunal dă o decizie cu privire la proiectul care urma să se desfășoare: „Proiectul în întregime ar consta dintr-o alee care, plecând de la Digul Jiului, care este locul de evocare al actelor de vitejie gorjenească, ar trece pe sub un portal, ce în viitor ar marca și intrarea în grădina publică”, va continua spre biserica „Sf. Apostoli” (aflată în renovare) și se va termina la monumentul recunoștinței „întruchipat printr-o coloană înaltă de circa 29 metri, înălțându-se fără sfârșit așa cum trebuie să fie și recunoștința noastră pentru eroii ce sunt temelia României moderne”. Strada respectivă va purta numele de Calea Eroilor, se preciza în respectiva decizie.

Liga Femeilor Gorjene preia cheltuielile legate de terminarea Bisericii Sf. Apostoli și despăgubirile pentru terenurile expropriate

Se ridica, însă, o problemă legată de exproprierea terenurilor care aparțineau locuitorilor de pe traseul noii străzi, și anume porțiuni de grădini și chiar case. Se recunoștea și în textul deciziei Consiliului comunal, că astfel de exproprieri vor cauza prejudicii „pentru considerațiunea că se schimbă fațadele caselor și rostul gospodăriilor”.
Implicată direct în proiectul de realizare a monumentului dedicat eroilor, Liga Națională a Femeilor Gorjene, condusă de Arethia Tătărescu, a preluat, pe de o parte, terminarea lucrărilor la Biserica „Sf. Apostoli”, aflată pe traseul viitoarei Căi a Eroilor, iar pe de altă parte, despăgubirile pentru terenurile expropriate, pentru a atenua nemulțumirile proprietarilor.
Conștient de situația dificilă în care se afla bugetul local, primarul subliniază că în acest „moment delicat” pentru primărie, care nu dispune „de sume imediat disponibile” pentru exproprieri (dar și pentru că nu se putea ajunge la o înțelegere cu proprietarii terenurilor care aveau pretenții așa de mari, încât „numai organele judecătorești ar fi putut să le statornicească în mod definitiv...”), intervine sprijinul acordat de Liga Femeilor Gorjene care oferă „plata pretențiunilor proprietarilor vizați”. Nu vom insista aici asupra problemelor ridicate de către aceste exproprieri, care afectau nu numai terenurile, ci și clădirile unor proprietari. Ca fapt divers, trebuie menționat că procesele judiciare de stabilire a valorilor datorate drept despăgubiri au continuat până în anul 1939.
Tot din decizia Consiliului comunal mai sus menționată, aflăm că „Ministerul Lucrărilor Publice – după stăruința însăși a Domnului Prim Ministru Gh. Tătărescu – a destinat importante sume de la fondul de sistematizare a drumurilor, pentru perfectarea acestei artere de comunicație, cari în viitor va fi destinată prea măririi eroilor noștri”. Banii erau necesari pentru lucrările de pavare a străzii (cu piatră cubică, asfaltări, borduri etc.), precum și pentru amenajările din jurul bisericii. Reamintim că primul ministru era originar din Gorj, fiind nimeni altul decât soțul Arethiei Tătărescu, iar intervenția lui se va dovedi salutară pentru definitivarea proiectului lui Brâncuși.
Ce se știa cu precizie este faptul că un „portal monumental” și „un monument al recunoștinței către eroi”, opere ale sculptorului Brâncuși, vor constitui „ambele donațiunea Ligii Naționale a Femeilor Române”.

Prim-ministrul Gheorghe Tătărescu sprijină mărețul proiect de la Târgu-Jiu, al soției sale

Într-un extras din decizia nr. 114 din 13 septembrie 1937 apar date suplimentare privind sume acordate orașului Târgu-Jiu de către guvernul condus de Gh. Tătărescu. Mai precis, primarul orașului reînnoiește mulțumirile sale către primul ministru, care a acordat suma de circa 7 milioane lei pentru lucrările în curs (un milion fusese acordat deja ca subvenție de către Ministerul de Interne) și care a promis încă un milion în vederea „amenajării scuarului din jurul monumentului ce se va așeza în actualul târg de săptămână și pentru trasarea noii alei a grădinii publice...”.
Destinația sumei de un milion de lei apare în decizia nr. 119 din 13 octombrie 1937, în care se arată că lucrările la aleea din parc se vor efectua „pe cale de regie, prin Serviciul Tehnic Comunal”, cheltuielile fiind suportate din subvenția de un milion de lei acordată primăriei „după stăruința Domnului Prim Ministru Gh. Tătărescu”.
Deși inițial postamentul pentru Poarta Sărutului a fost turnat la intrarea în parc, pe traseul noii alei, ulterior Brâncuși a decis mutarea lucrării mai în interiorul parcului, nefiind de acord ca această operă monumentală de artă să fie confundată cu o poartă obișnuită: „Dacă ar fi pusă la marginea trotoarului, cum hotărâsem, ar avea mai puțin rost, fiindcă n-ar putea servi nici de utilitate pentru închiderea grădinii și nici n-ar putea fi văzută ca objet aparte”. În documentul primăriei însă nu se face vreo referire la indicațiile artistului, ci doar la „directivele” prim-ministrului: aleea „va servi ca intrare principală în grădina publică, de care parcul nostru este lipsit până în prezent...” (intrarea fiind realizată „dupe directivele date de Domnul Prim Ministru Gh. Tătărescu și planurilor întocmite de către Domnul Arhitect Rebhun Directorul parcurilor Capitalei...”); ea „urmează a fi dotată cu un portal de piatră, opera sculptorului Brâncuș, donația Ligei Femeilor Române”; aceasta se găsește în prelungirea străzii Gr. Săftoiu, aflată în curs de executare și astfel „se va putea obține o perspectivă de vedere de la dig până în noua Biserică Sf. Apostoli...”.
Alte date referitoare la contribuția bănească a Ligii Naționale a Femeilor Gorjene se află într-un memoriu tehnic întocmit de către Ioan Vintilă (șeful Serviciului Tehnic al Primăriei Târgu-Jiu), care precizează că lucrările la Biserica Sf. Apostoli s-au terminat datorită „ajutorului bănesc al Ligei Naționale a Femeilor Române de sub președenția Doamnei Aretie Tătărescu...” (vezi fig. 1). De asemenea, lucrările de amenajare și de prelungire a străzii Gr. Săftoiu, care va deveni strada Eroilor, s-au efectuat din „fondul de circa 5.000.000 lei, acordat de Direcțiunea Generală a Drumurilor din Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor”, care făcea parte din promisiunea de șapte milioane de lei a primului ministru Gh. Tătărescu.
Și lucrările de împrejmuire a Parcului Coloanei, ca și cele de amenajare a parcului din jurul Coloanei și a aleii din Grădina publică, au avut aceeași sursă de finanțare, de la Guvern, așa cum reiese din decizia nr. 121 din 13 octombrie 1937, cheltuielile urmând „a fi acoperite din subvențiunea de 1.000.000, acordată de Ministerul de Interne, dupe stăruința Domnului Prim Ministru Gh. Tătărescu”.

Liga Femeilor Gorjene donează operele orașului Târgu-Jiu

Prin adresa nr. 6330 din 20 octombrie 1937 (vezi fig. 2), transmisă primarului orașului Târgu-Jiu chiar înainte ca operele brâncușiene să fi prins contur, Liga Națională a Femeilor Gorjene își formula intenția de donație astfel: „Dorința Ligei este ca donațiunea să aibă următoarea destinație: Crearea unei străzi care va purta numele «Calea Eroilor», cale care va porni din preajma Jiului trecând prin grădina publică, pentru a merge până la actualele cazărmi [...] La începutul acestei căi se va așeza portalul sus-numit, iar pe promontoriul ei lângă cazărmi, se va ridica coloana recunoștiinței, legându-se astfel amintirea locurilor pentru care au luptat Eroii gorjeni, cu ideea recunoștiinței fără de sfârșit simbolizată prin coloană [...] Pentru plata acestor expropieri Liga va pune la dispoziție suma de lei 750.000 lei”.
Sub conducerea Arethiei Tătărescu, Liga desfășurase o activitate neobosită în domeniul producerii de țesături, covoare și alte obiecte aparținând portului popular autohton, din vânzarea cărora se obținuseră importante sume de bani. Iată că acum aceste venituri erau dedicate unei importante creații culturale, lucru subliniat în actul de donație al Ligii: „Atât facturile de plată ale celor 2 monumente, clădirea bisericei precum și suma depusă pentru plata exproprierilor reprezentând valoarea de lei 2.200.000 sunt rezultatele exclusive ale muncii noastre de ani de zile...”. Însă Liga înțelege „ca orașul Tg.Jiu să respecte întotdeauna donațiunea în forma în care a fost făcută”.
Evident, Consiliul comunal acceptă donația și denumirea străzii nou create, prin decizia nr. 151 din 12 noiembrie 1937. Urmând protocolul oficial, Consiliul comunal, prin primarul S. Frumușanu transmite „o adresă de mulțumire D-nei Aretie Gh. Tătărescu pentru donațiunile făcute și tot sprijinul dat orașului – material și moral”.
Referitor la sumele plătite ca exproprieri de către Ligă, în adresa nr. 71 din 7 martie 1938 a Serviciului Tehnic se prezintă stadiul exproprierilor în curs de efectuare pentru prelungirea str. Gr. Săftoiu spre vest și se specifică faptul că s-au înmânat proprietarilor „în cekuri emise de D-na Aretie Gh. Tătărescu, Președinta Ligei Femeilor Române din Gorj, sumele oferite de Primărie...”.
În aceeași adresă apare și informația că pentru „ansamblul de lucrări edilitare de modernizare a orașului [...] s’a cheltuit în campania anului 1937, peste 6.000.000 lei, din fondurile acordate de Ministerul Lucrărilor Publice și Ministerul de Interne; în afară de cele câteva milioane cheltuite de Liga Femeilor Române din Gorj, pentru terminarea Bisericei Sf. Apostoli, – o adevărată operă de artă, (vezi fig. 3 și 4) – și construirea monumentului Recunoștiinței și a portalului din grădina publică, de asemenea opere geniale ale marelui sculptor Brâncuș”.
Organizația condusă de Arethia Tătărescu s-a implicat, de asemenea, și în achiziționarea pieselor componente ale Mesei Tăcerii, documentele de arhivă făcând referire însă doar la cea de-a doua variantă a operei. Prima sa variantă fusese amplasată pe același loc încă din anul anterior, conform preambulului deciziei nr. 5050 din 20 iulie 1938: „Având în vedere că în toamna anului 1937, din fondurile acordate de către Liga Femeilor Române, s’a construit în parcul orașului un portal-monument din piatră [...] Având în vedere că pe aceeași alee, care este o continuare a străzii Gr. Săftoiu, s’au construit și așezat, în jurul portalului-monument, bănci de piatră, iar la capătul ei, pe digul Jiului, s’a fixat tot din piatră, o masă. Având în vedere că pentru a se forma un ansamblu armonios cu portalul-monument și masa menționate mai sus, și a se da un aspect cât mai estetic, atât acestor monumente, cât și aleei și întregului parc, este necesar de a se așeza o serie de scaune sau bănci din piatră, atât pe marginele aleei, în nișele rezervate și amenajate în acest scop, cât și în jurul mesei rotunde dela capătul aleei depe digul Jiului”.
Prin adresa nr. 395 din 23 iulie 1938, emisă de Societatea „Pietroasa” din Deva, se atestă implicarea Ligii Femeilor Gorjene în realizarea celei de-a doua variante a Mesei Tăcerii și a scaunelor de piatră din Grădina publică. Astfel, se face precizarea că au fost expediate pe C.F.R. două bucăți rotunde din piatră și 17 bucăți scaune, comandate de Ligă. Ulterior, Liga Femeilor s-a retras din acest demers, urmând ca toată corespondența purtată cu societatea respectivă pe tema realizării, transportului și plății scaunelor de piatră și a celor două piese rotunde ale Mesei Tăcerii să fie returnată de către primărie Societății „Pietroasa”. Așadar, primăria a preluat această acțiune de la Liga Femeilor Gorjene, fapt ce se constată chiar din înscrisul olograf de pe documentul înaintat de Soc. „Pietroasa” către Ligă, unde, în colțul din stânga jos se specifică: „Pt. Primăria Tg.Jiu va fi emisă o singură factură”.

Reacții pro și contra celei mai mărețe creații brâncușiene, în presa vremii

Toate eforturile Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, în special ale președintei acesteia, doamna Arethia Tătărescu, conjugate cu concursul larg al soțului său, prim-ministrul Gheorghe Tătărescu, prin a cărui influență se dirijează către Târgu-Jiu importante sume de bani destinate mărețului obiectiv care prindea contur în capitala Gorjului, nu sunt văzute cu ochi buni de către adversarii politici ai președintelui liberal. Astfel, jurnaliștii plătiți vor începe să scrie împotriva evidențelor, minimalizând nu numai actul de creație artistică al lui Brâncuși, care nici el nu era prea bine înțeles în cercurile culturale de la București, ci și eforturile familiei Tătărescu.
În data de 11 septembrie 1938, în ziarul „România” (nr. 102, pag. 11) din capitală, oficios carlist, apare un articol denigrator („Tg.Jiu oraș ruină”). Primăria Târgu-Jiu trimite un drept la replică în data de 16 septembrie prin care combate problemele la care se făcea referire în articolul respectiv și care puneau în balanță nevoile materiale imediate (cum ar fi iluminarea orașului, piețele prost organizate, abatorul comunal, alte aspecte) cu creația unor monumente nemuritoare. Spre finalul răspunsului, se face următoarea specificație: „La munca depusă de către edilii comunali, pentru binele și înfrumusețarea orașului, se adaogă și sprijinul neprecupețit din partea Ligei Naționale a Femeilor Gorjene, prin neobosita Doamnă Aretie Tătărescu, prin ajutoare bănești și efectuarea de lucrări, pe cât de utile, dar și frumoase [...] iar rezultatul acestei munci se poate vedea din alăturatele fotografii cu diferite vederi din oraș”.
Primăria mai trimite un text extins la ziarele „Gorjanul” și „România”, în care se menționează, în plus față de adresa din 16 septembrie, faptul că Liga Națională a Femeilor din Gorj „în ultimul timp a realizat următoarele: a construit Portalul din grădina publică, Mauzoleul Ecaterinei Teodoroiu, Coloana Eroilor din parcul nou, a terminat Biserica Sf. Apostoli și a creat strada Eroilor, plătind și exproprierile necesare”.
Pe plan local, directorul ziarului „Gorjanul”, Jean Bărbulescu, publică sub pseudonimul Ion Mohor, în nr. 37 din septembrie 1938, un articol în care consideră regretabile atacurile din ziarul bucureștean. Dacă ziaristul din capitală numește operele brâncușiene „lucrări inutile”, I. Mohor insistă pe neimplicarea financiară a primăriei, care „a executat lucrări numai în limita sumelor donate, – și nimic mai mult. N’a angajat nici un ban al cetățenilor în lucrările de artă cu care s’a împodobit orașul. Tot ce s’a făcut: monumentul Eroinei Coloana Recunoștinții, Portalul Eroilor, Calea Eroilor, masa de piatră de lângă dig, absolut totul se datorește numai «Ligei Femeilor Gorjene» și excelentei sale prezidente și cetățeană de onoare a Tg.Jiului, doamna Aretia Gh. Tătărescu, către care se îndreaptă omagiile și recunoștința tuturor cetățenilor de bună credință din acest oraș”.
Un alt articol trimis de către primar ziarului „România” în data de 3 octombrie 1938 se deschide chiar cu menționarea decorației pe care orașul a primit-o de la însuși M.S. Regele Carol al II-lea – „Virtutea Militară de Război”, ca urmare a actelor de vitejie ale cetățenilor săi din Primul Război Mondial. Se menționează apoi faptul că Liga „urmărește prin activitatea sa numai scopul artistic, lucrând neîncetat cu tot entusiasmul pentru înviorarea artei strămoșești și scoaterea în evidență a tuturor comorilor trecutului românesc, ca și a produselor artistice a țăranilor gorjeni”. După trecerea în revistă a realizărilor ligii, printre care se numără Muzeul Gorjului și Monumentul-sarcofag al Ecaterinei Teodoroiu, articolul face și câteva aprecieri la adresa lui Constantin Brâncuși: „Executarea portalului și a coloanei Eroilor a fost încredințată marelui sculptor C. Brâncuși, care legat de județul Gorj prin naștere, fiind din comuna Peștișani Gorj, de unde a plecat de peste 30 de ani, în Franța, Anglia și America, să-și desăvârșească marele său talent, a depășit arta românească, transformând-o, într’o concepțiune nouă, de simbolism, de forme mistice și masivitate”.

La cât se ridică sumele cheltuite pentru ridicarea Ansamblului sculptural de la Târgu-Jiu?

La sfârșitul lunii octombrie a anului 1938, toate lucrările legate de ridicarea operelor brâncușiene și de amenajarea Căii Eroilor sunt finalizate, astfel că Liga Națională a Femeilor Gorjene „predă orașului Tg.Jiu monumentele închinate Eroilor”, cu ocazia festivităților din data de 27 octombrie 1938, prin adresa înregistrată la primăria orașului cu nr. 7501. Totodată, se prezintă situația sumelor cheltuite pentru executarea lucrărilor respective, care totalizau la acea dată 2.436.275 lei. Defalcat, sumele au fost repartizate astfel: Biserica Sfinții Apostoli – 666.462 lei, exproprierea pentru deschiderea Căii Eroilor – 746.000 lei, Portalul de piatră din grădina publică – 683.198 lei și Coloana – 340.615 lei. Liga roagă primăria să păstreze aceste monumente ca „să ne amintim întotdeauna de Eroi, care și-au jertfit viața pentru Patrie”.
Probabil că în suma de 340.615 lei, cât precizează doamna Tătărescu că ar fi cheltuit pentru Coloană, intră și cei 50.000 de lei care apar într-o scrisoare pe care Brâncuși i-o adresează lui Ștefan Georgescu-Gorjan în data de 2 septembrie 1937 și poartă mențiunea că a fost redactată în tren. În esență, el spune că a văzut-o pe doamna Tătărescu cu o zi înainte, iar aceasta i-a spus că „ferul a sosit...” și că i-a trimis un cec de 50.000 de lei ca să poată începe imediat lucrările pentru fundamentul Coloanei fără Sfârșit. Acest aspect este confirmat și în lucrarea Ștefan Georgescu-Gorjan, Constructorul Coloanei Infinite: „Liga Națională a femeilor Gorjene a contribuit cu 340.615 lei, din care 50.000 lei au fost folosiți pentru plata unor zilieri și primei echipe de montaj, iar restul de 290.615 au acoperit probabil costul metalizării și plata antreprenorului Di Bernardo”.
Conform articolului trimis de primar ziarului bucureștean în data de 3 octombrie 1938, prezentat mai sus, „plata acestor opere s’a făcut numai din fondurile acestei Ligi, fonduri adunate din munca de ani de zile complectată cu beneficiul Expoziției Muncii Românești, organizată sub auspiciile Ligii. Ele sunt dăruite orașului fără nici un echivalent de beneficiu, decât mulțumire sufletească de a contribui la realizarea scopului înalt urmărit”.
Așa cum am vrut să scoatem în evidență în cuprinsul acestui articol, pe lângă contribuția Ligii, orașul Târgu-Jiu a primit importante fonduri de la bugetul central, prin intervenția prim-ministrului Gh. Tătărescu, în valoare de 6.000.000 lei (conform documentelor avute la dispoziție), după cum urmează:
Ministerul de Interne – 1.000.000 lei, subvenție pentru primărie, pentru lucrările la aleea nou creată în Grădina publică și lucrările de împrejmuire a Parcului Coloanei, executate în regie proprie de către Serviciul Tehnic Comunal;
Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor, prin Direcțiunea Generală a Drumurilor – 5.000.000 lei pentru lucrările de amenajare și de prelungire a străzii Eroilor.
Pentru cei care nu parcurg decât documentele din arhive, se ridică o firească întrebare legată de suma destul de mică pe care Liga Națională a Femeilor Gorjene a cheltuit-o pentru ridicarea Coloanei Infinite (340.615 lei, în comparație cu suma pentru Portalul din piatră, de 683.198 lei). Răspunsul vine, însă, din mărturiile celor care au participat direct la realizarea Monumentului Recunoștinței. Știm că execuția modulelor și a celorlalte componente ale monumentului „urmau să se efectueze în Atelierele Centrale Petroșani, dotate cu secții de turnătorie, prelucrare și structuri metalice, precum și un birou de proiectare, toate sub directa îndrumare a inginerului Gorjan. Directorul-general al Societății «Petroșani», inginerul Ion Bujoiu, om cu vocație de sponsor dar și ministru în cabinetul Tătărescu, a fost de acord ca societatea să suporte costul execuției și montării monumentului, precum și să asigure personalul calificat”. Astfel, mare parte din costurile ridicării Coloanei au fost suportate „de societatea «Petroșani», care a alocat 2.500.000 lei – «trecute pe vagoneți» – și a asigurat forța de muncă necesară, plătită în regie”.
Pe baza datelor prezentate până acum, putem face o estimare generală a sumelor cheltuite pentru ridicarea ansamblului sculptural brâncușian, precum și pentru lucrările de amenajare aferente acestuia.
Liga Națională a Femeilor Gorjene – 2.436.275 lei;
Societatea „Petroșani” – 2.500.000 lei;
Sume alocate Primăriei Târgu-Jiu de la bugetul central – aprox. 6.000.000 lei.
Neavând în momentul de față o situație contabilă a sursei bugetare din care s-au efectuat plățile pentru diversele lucrări, putem doar presupune că din sumele alocate de la bugetul central au fost plătite următoarele materiale și servicii, conform datelor extrase din documentele de arhivă: execuția a 42 bucăți scaune-taburele de piatră și a două mese rotunde de piatră și transportul acestora pe calea ferată de la Societatea „Pietroasa” Deva până la Târgu-Jiu, în valoare de 89.791 lei; transportul de la gara Târgu-Jiu până în Grădina publică a 42 bucăți scaune-taburele de piatră și a două mese de piatră, în valoare de 5.200 lei; achiziția unor tuburi din beton pentru completarea canalizării din Grădina publică și amenajarea unei alei longitudinale, în valoare de 100.000 lei; executarea unor bănci din lemn pentru Grădina publică, în valoare de 25.300 lei; amenajarea spațiului din jurul Mesei Tăcerii ș.a. (La data executării lucrărilor, respectiv pe exercițiul financiar 1938/1938, din bugetul total al localității era destinată lucrărilor edilitare doar o sumă de 800.000 lei – vezi adresa trimisă ziarului „România”).
Așa cum rezultă din actele prezentate, pentru acest proiect de anvergură au fost cheltuiți în total peste 11.000.000 de lei, ca efort comun al unei societăți comerciale private („Petroșani”), al unei organizații culturale (Liga Națională a Femeilor Gorjene), al administrației publice locale Târgu-Jiu și al administrației publice centrale (Guvernul României, prin ministerele de resort).

Bibliografie
ANDRIȚOIU, Adina Fotografii de familie. Gheorghe Tătărescu, TV Târgu-Jiu, difuzat martie 1997 (sursa https://studio.youtube.com/video/yfjnCxPuPnI/edit , postat 4 iunie 2019).
BULIGA, Sorin Lory, ANDRIȚOIU, Adina, Documente din Arhivele Naționale ale județelor Gorj și Dolj cu privire la Ansamblul sculptural brâncușian de la Târgu-Jiu, Ed. Brâncuși, Târgu-Jiu, 2017.
GEORGESCU-GORJAN, Sorana, a, Ștefan Georgescu-Gorjan, Constructorul Coloanei Infinite, Ed. Fundației „Constantin Brâncuși”, Colecția Brâncușiana, Târgu-Jiu, 2002.
GEORGESCU-GORJAN, Sorana, b, Așa grăit-a Brâncuși, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2012.
PALEOLOG, V.G., Brâncuși. Concepție urbanistică, în revista Arta plastică, editată de U.A.P. din R.S.R., anul XIV, nr. 3, București, 1967.

Galerie foto