Și anul acesta, în Joia Mare, la primele ore ale dimineții, în satul Sfircea din comuna doljeană Braloștița, focurile s-au aprins pentru ca sufletul celor trecuți în neființă să reajungă acasă. Tradiția și bătrânele zonei spun că aceste focuri se aprind de sute de ani! Tradiția se mai păstrează și, chiar dacă nu au mai mers în cimitir, nu aveau cum să nu facă focul pentru cei care nu mai sunt printre noi.

În satul Sfircea din comuna Braloștița, în Joia Mare, sau „Joimari”, cum spun bătrânele, cât mai devreme posibil, se aprind focuri uriaşe în curți, lângă poartă, se pun scăunele în jurul lor pentru ca cei morți să revină acasă. Bătrânele îi mai și cheamă, având convingerea că aceștia „se întorc” să-și petreacă Paștele în familie. Primele focuri se aprind în jurul orei 4.00 sau 5.00. Cine a pregătit colaci și colivă nu aprinde focul până nu tămâie pomana însă. În condiții normale, imediat ce se termină obiceiul din curte, femeile merg în cimitir. Aici, în dreptul fiecărei cruci se face din nou focul, cu boji sau coceni, și se aprinde o lumânare pentru sufletul celui îngropat. Liniștea nopții este spartă de bocete și de poveștile fiecărei bătrâne care o viață întreagă și-a plâns frații, părinții, soții sau poate copii. Anul acesta, bunicile și-au plâns morții, acasă. Nu li se pare ușor, dar au înțeles că trebuie să respecte regulile. „Morții noștri înțeleg și ei că asta e situația în lume. Nu ne-or certa când ne-om întâlni”, spune una dintre ele. Nici la biserică nu au mai mers. Colac și colivă nu au mai făcut, multe dintre ele fiind triste că sunt nevoite să treacă prin situații ca cea de acum. „Fiecare aducea la biserică ce avea. Îi pomenim pe cei morți. Pregăteam colacul mare, un platou cu colivă, rahat, halva și mere. Este post și asta împărțim. Nu am trecut, în 80 de ani, prin zile așa amare ca astea de acum. Să ai biserica închisă, mai ales în zile așa mari de sărbătoare, este foarte greu. Poate fi un semn și poate că învățăm și noi mai multe din toate aceste timpuri grele”, spune o altă bătrână.

În Joia Mare se prăznuieşte spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul, Cina cea de Taină, rugăciunea din grădina Ghetsimani şi vinderea Domnului de către Iuda. În tradiţie, Joia Mare se mai numeşte Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră, Joimariţa. Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morţi. Acum se face ultima pomenire din Postul Mare. Joia Mare este cunoscută mai ales, în cultura populară actuală, ca ziua în care se înroşesc ouăle; pentru că se spune că ouăle înroşite sau încondeiate în această zi nu se strică tot anul.