Gânduri despre victimele colaterale ale unui divorț
Înstrăinarea copilului de unul dintre părinţi, reprezintă unul dintre factorii de risc care afectează foarte profund şi pe termen lung dezvoltarea copiilor.
Această tendinţă apare în special în condiţiile în care divorţul s-a asociat cu un nivel mare de conflict între cei doi părinţi, iar aceştia chiar şi după pronunţarea divorţului nu reușesc să părăsească arena luptei şi adesea îl atrag pe copil în această luptă sau îşi duc lupta prin copil. Conflictul dintre părinţi explică multe din problemele de adaptare ale copiilor după divorţ. Copilul adesea este pus la mijloc şi asta presupune să fie de partea unuia dintre părinţi şi să se distanţeze de celălalt. Acest lucru afectează starea de bine a copilului: îl expune la un nivel crescut de stres, îl învaţă cum să-şi manipuleze părinţii, îl învaţă cum să scape de monitorizarea lor.
Minciuna este o afirmație care este contrazisă de către experiență, observație sau bun simț, care este oferită de mincinos în mod premeditat sau spontan prin contorsionarea totală a faptelor și a adevărului sau prin argumentarea selectivă, dar aparent semnificativă, a faptelor. Astfel, părintele rănit încearcă să-şi panseze rănile, folosindu-se de copil.
De regulă, minciuna se consideră o acțiune intenționată de declarare a unei stări modale necomfirmabile, pentru a produce confuzie, a oferi false speranțe, a determina o anume acțiune sau a crea o anume stare intelectivă, socială ori afectivă care servește într-un fel sau altul mincinosului. Prin îndepărtarea copilului de celălalt părinte, el îşi reglează propriile emoţii de disconfort şi ignoră „binele” copilului.
Deși minciunile premeditate sunt cele care sunt considerate a fi mult mai devastatoare și de neiertat, se pot totuși identifica și minciuni spontane, nepremeditate, posibil determinate de răutate, lipsa de informare, de înțelegere corectă sau de interpretarea greșită a informațiilor existente sau accesibile la un moment dat.Copilul nu are ce căuta în această luptă oarbă, deoarece la nivelul relaţiei cu el lucrurile sunt neschimbate. Pentru a creşte sănătos, el are nevoie să aibă relaţii sigure şi predictibile cu ambii părinţi.
Privit dintr-o anumită perspectivă, se poate afirma că minciuna caracterizează personalitatea iar adevărul realitatea, în sensul că personalitatea poate produce afirmații confirmabile sau infirmabile cu privire la realitate.