Adrian Vervescu este elev al Colegiului Național ,,Traian” din Drobeta-Turnu Severin. Vine din zona de munte a Mehedințiului și iubește cu pasiune folclorul, portul popular din minunata sa zonă a Isvernei și, cum altfel, cântul popular în graiul mehedințean. ,,M-am născut într-o zi de toamnă, îmi spune Adrian, în toamna lui 2007, într-un octombrie atât de bogat în soare și culoare, precum costumul popular, pe care-l îndrăgesc cu toată ființa mea.” Cântul și dansul popular sunt modul simplu de exprimare al celor mai adânci și mai tainice simțăminte ale sufletului omenesc. Prin cântec omul iși împărtășește bucuriile, dar și neliniștile, iși liniștește dorurile, își mărturisește iubirile și își înfrumusețează viața.
Adrian își coase singur costumele tradiționale pe care le poartă în spectacole, iubește să creeze, dar să și colecționeze piese de port popular. Vă invit să-l cunoașteți, este uimitor prin pasiunile sale și prin puritatea aspirațiilor sale!

Reporter: Spune-mi, Adrian, care este marea ta pasiune?
Adrian Vervescu: Marea mea pasiune este folclorul. Acest cuvânt este atât de amplu, cuprinde o multitudine de simțiri, emoții și trăiri. Noi, cei îndrăgostiți de acesta, trebuie să respectăm ceea ce este el prin definiție și caracteristici, pentru ca această zestre spirituală să se transmită generațiilor viitoare, ca sursă de inspirație, cu caracter colectiv, să rămână mereu VIU!! Și eu, prin prisma programelor pe care le prestez la diferite spectacole, tocmai aceste valori încerc să promovez. Sunt membru al Ansamblului ,,Doina" aparținând colegiului la care învaț și membru al Ansamblului ,,Moștenitorii - Isverna" coordonat de doamna profesor Ana Buzatu, căreia îi datorez o mare parte din ceea ce sunt eu astăzi. Am preluat dorința și puterea de admirație a tot ceea ce este frumos și autentic, de la dumneaei. Activez atât ca solist vocal, cât și ca dansator în cadrul ansamblului. Cântecul și dansul popular au nevoie de o emoție aparte, emoție cu care noi ne naștem și pe care suntem datori a o transmite publicului.
Reporter: Ai o vârsta la care amintirile se strâng cu bucurie și se trăiesc în același mod. Care ți-este cea mai frumoasă amintire de până acum?
Adrian Vervescu: Îmi aduc aminte cu emoție de primul meu spectacol, pășind timid pe scenă, cu convingerea în suflet că voi reusi, fiind încrezător în mine. Simțeam și știam bine ce trebuie să fac! Desigur, micile greșeli ale unui începător au fost prezente, însă eu cred că le-am ascuns destul de bine.
Reporter: Tinerii de vârsta ta se întrec în a descoperi frumusețea vârstei. Tu cum îți petreci timpul liber? Ce hoby-uri ai?
Adrian Vervescu: Sunt membru al unei asociații care ajută copiii din medii defavorizate și nu numai. Dar, pe primul loc rămâne pasiunea de a coase, de a recondiționa și de a colecționa costume populare. Totul a început în urmă cu cinci ani. Cu mare drag o urmăream pe bunica lucrând, în iernile geroase. Mi-a plăcut și am vrut să încerc și eu. Așa a pornit totul. De atunci lucrez mereu și nu îmi imaginez că mă voi opri cândva. Am învățat, tot de la bunica, să dau viață unei bucăți de pânză, pornind de la zero, doar cu un ac meseriaș și niște fire colorate. Cos de la ciupege, poale, cămăși de bărbat, până la fâstâce și oprege cu mii și mii de mărgele și paiete. Pornind de la șase costume ale bunicii, azi am ajuns la o colecție impresionantă pentru mine, de aproximativ 80 de costume, 55 fiind de damă și 25 de cămăși de bărbați. Din colecția mea nu lipsesc nici cioarecii, vesta de dimie și vestele cu găitane, mintanul, legăturile ,cârpele de borangic, căciulile de astrahan, brăcirile, chimirul, săcuiul și trăistuțele, obielele sau opincile. Pot spune că toate acestea mă definesc, sunt o parte din mine.
Reporter: Surprinzătoare afirmația ta! Te-ai format și te-ai dezvoltat în preajma unor oameni care au știut să-ți canalizeze energia și entuziasmul către valorile și înțelepciunea acestui popor. Poți să-mi enumeri oamenii importanți din viața ta, oameni care te-au făcut să-ți descoperi talentul?
Adrian Vervescu: Îmi este foarte greu să aleg doar un singur om, așa că voi răspunde așa: mama și bunica. Mama, o persoană calculată, bună și sigură pe ea. Este omul care m-a învățat să fiu om, să respect ca să fiu respectat, să nu-mi pierd cuvântul și demnitatea. Bunica, este omul de la care am moștenit această mare dragoste pentru arta populară, pentru tradiție și folclor. Ea este cea care m-a susținut și care m-a îndrumat cel mai mult în acest domeniu și nu numai. Am văzut în ea un exemplu, un model de urmat în viață. O femeie simplă, micuță, ambițioasă, care face față cu brio tuturor greutăților vieții. Așa e bunica mea! În spatele reușitei unui om stau mulți alții care-și pun amprenta și care ajută la consolidarea valorilor necesare formării acestuia. În cazul meu, mama și bunicii materni sunt cei care m-au susținut, m-au călăuzit pe drumul cel bun. M-au ajutat să nu rătăcesc și să mă păstrez demn în această lume dură.
Reporter: În tot ceea ce ți-ai propus pentru viitor, singur nu se poate, cum tu însuți mi-ai povestit. Cum vezi oamenii din jur? Ți se pare ca timpul ne-a schimbat pe noi, oamenii, în rău?
Adrian Vervescu: Trecerea timpului și apariția tehnologiei ne-a schimbat mult, din păcate în sensul negativ, ne-a îndepărtat din ce în ce mai mult de rădăcini.
De la oamenii de odinioară, care în picioare purtau opinci, azi ajungându-se la niște roboți, necooperanți unii cu ceilalți, lipsiți de empatie, fiind acaparați de gadget-uri și doar de propriile interese. Lumea în care trăim este într-o continuă dezvoltare, toată omenirea este din ce în ce mai agitată. Am uitat să mai socializăm, să schimbăm păreri și să ne exprimăm sentimentele, acestea întâmplându-se în mod frecvent doar în mediul on-line.
În concluzie, lumea În care trăim este un haos.
Reporter: Daca ai putea, ce schimbări ai aduce la oameni și cum i-ai modela pe cei care rătăcesc în lumea asta tumultuoasă?
Adrian Vervescu: Cei mai mulți dintre noi am avut parte de rătăciri în această lume tumultoasă. Prima cauză ar fi îndepărtarea din ce în ce mai mult de mediul familial. Eu personal aș încerca să-i apropii de cultură, de obiceiuri și de tradiții, de tot ce este autentic și vechi. I-aș învăța să-și caute rădăcinile și să afle din ce locuri își trag originile.
Reporter: Folclorul este un domeniu vast. O parte semnificativă din ceea ce vei face pe viitor se află acum în mintea și inima ta, în faze incipiente de proiect. Ce ambiții și planuri de viitor ai?
Adrian Vervescu: În viitor, îmi doresc să transform preocupările mele pentru folclor, pentru costumul, dansul și cântecul popular într-o pasiune la un alt nivel, să le propulsez într-o altă etapă. Mi-aș dori să îmi deschid un muzeu în care să îmi expun costumele, în care să prezint publicului larg toate amintirile adunate pe parcursul acestor frumoși ani. Iar în minte mai am idei, pe care le voi dezvălui pe măsură ce visurile mele prind contur.
Reporter: Timpul zboară mereu când avem planuri frumoase și ne implicăm în proiecte care ne fac optimiști, mai buni, pozitivi. Timpul zboară oricum! Ție îți este prieten sau dușman?
Adrian Vervescu: În ultima perioadă tuturor ne zboară timpul. Nu mai avem suficien timp pentru lucrurile importante. Poate că ne angajăm în prea multe într-o perioadă prea scurtă de timp, poate... Ne simțim călători în propria viață!! Mie, îmi este un dușman. Îmi rămâne din ce în ce mai puțin timp liber pentru mine, fiind mereu prins în multe proiecte.
Reporter: Care sunt locurile unde te refugiezi când ai nevoie de liniște? Unde te simți cel mai bine și ți se bucură sufletul?
Adrian Vervescu: Nadanova, este satul copilăriei mele. Aflat între munți, în comuna Isverna, este locul unde vin ori de câte ori am ocazia și timpul mă lasă. Aici mă simt acasă, aici îmi găsesc liniștea, dar și inspirația. Știți cum e?! Un tărâm mistic, cu păduri și dealuri, cu izvoare și poteci, cu munții cei frumoși și semeți, cântați de renumiți interpreți de muzică populară, cu părinții și bunicii mei, pe care-i iubesc… Este o vatră de folclor nealterat, cu obiceiuri și tradiții, un plai de cântec și legendă care iese în evidență cu farmecul portului popular cu particularități aparte și prin frumusețea fără seamăn a locurilor. Acesta e colțul meu de rai!

Zilele trecute, povestea elevului Adrian Vervescu a fost prezentată la emisiunea „Șef sub acoperire”: 

Galerie foto