„Prazul, zaibărul și ciușca”, spectacol de folclor românesc pus în scenă, miercuri seară, de către artiștii Secției de Folclor „Maria Tănase” din cadrul Teatrului Colibri și dansatorii Școlii Cornetti Craiova, s-a dovedit a fi un eveniment autentic, în care fiecare și-a adus aportul prin voce, dans, parte instrumentală, povești despre frumos și replici pline de umor, așa cum îi șade bine olteanului. 

Spectacolul a fost despre viața satului din Oltenia, dragoste, dor și tradiții. Rând pe rând, artiștii Secției de Folclor „Maria Tănase” au reînviat esența muzicii tradiționale românești și au adus în fața publicului un mix de emoție și pasiune. 

Cea mai frumoasă imagine, simbol al rădăcinilor fiecăruia dintre noi, este casa părintească. Așa a început Gabriela Rusu Păsărin, omul care s-a ocupat de scenariul, regia și prezentarea premierei, povestea ce urma să aducă în rândul publicului…emoție și dor. Foarte mult dor. 

Loc de refugiu pentru mulți dintre noi, casa părinților, sau a bunicilor, pentru cei care nu au părinți ce locuiesc la țară, este sfântă. Da, cu o camera bună, aceea de la drum, cu o alta în care aveam o sobă, o masă și chiar și două paturi, dacă familia era mai numeroasă, neapărat cu tindă sau pridvor, acesta este locul unde totdeauna era cald. Este acel spațiu unde musafirii, rude sau vecini, sunt primiți bine, cu mâncăruri pe cât de simplu pregătite, pe atât de bune.  

Spectacolul a fost împărțit în mai multe momente, fiecare cu povestea lui. După cel în care au prezentat casa olteanului, artiștii au vorbit și au cântat despre simplitate. Despre cum gospodina făcea față cerințelor zilnice, pregătind bucate fie pentru zile de sărbătoare, fie pentru traiul de zi cu zi. Despre ciușcă, raci, pâinea sau mălaiul pregătite în țest. 

Nu avea cum să lipsească, din acest tablou minunat al lumii satului bunicilor sau părinților noștri, culesul viilor…și mai cu seamă zaibărul. Spectatorii și-au reamintit sau aflat, după caz, despre cum se culeg viile la olteni, despre cei care se ocupă de acest lucru, dar și despre obiceiurile legate de acest moment important de peste an. Despre cum prima găleată de must se dădea de pomană, sau primul buștean rămânea necules, aceia fiind strugurii lui Dumnezeu. Da, pentru cei care au copilărit la țară, culesul viilor chiar era motiv de bucurie și de schimbat vorbe între vecini sau rude. De dat din mâini, dar și din gură, cum încă spune bunica mea. 

Și tot mândrie a oltenilor, indiferent de zona în care se găsesc, este prazul. Gabriela Rusu Păsărin spunea, seara trecută, că prazul și colibița au făcut istorie. Există chiar și o vorbă oltenească: verde ca prazul. Pe de altă parte, mâncărurile de praz sunt la mare căutare, iar bătrânele de la sat au cele mai bune rețete. Au și secrete, evident. Unele le spun, altele ba…căci vorba aceea, unde mai e secretul dacă ele îl spun?     

Întreaga poveste despre „zaibăr, ciușcă și praz” a fost încununată de cântec. Artiștii de la Maria Tănase au fost la înălțime, așa cum sunt de fiecare dată. Au fost pe scenă, alături de orchestră, soliștii: Mariana Ionescu Căpitănescu, Constantin Enceanu, Niculina Stoican, Marius Măgureanu, Lavinia Bîrsoghe, Liliana Popa, Aneta Şişu, Manuela Motocu, Liviu Dică, Cristian Bănăţeanu și dansatorii care ne-au amintit jocurile ce animau sărbătorile în familie și în comunitatea sătească. 

Spectacolul a fost conceput și realizat de prof. univ. dr. habil. Gabriela Păsărin în maniera care o definește deja, cea a spectacolelor tematice, conducerea muzicală asigurată de Cristian Pîrlea, iar coregrafia a fost realizată de Ionel Garoafă.

Galerie foto