Poeta Romina Vieru este elevă în clasa a IX-a la Liceul Teologic din Târgu-Jiu și a descoperit poezia de mult, încă din copilărie. În urmă cu ma bine de doi ani, Romina a început să scrie versuri, care au fost apreciate de profesorii și cunoscuții săi. Adolescenta este ambițioasă, sensibilă, visătoare, cu o imaginație debordantă. Pentru viitor i-ar plăcea să urmeze o carieră în magistratură sau să devină psiholog criminalist.

Ca orice poet care își ia pasiunea în serios, eleva Romina Vieru citește mult, tot ce prinde: iubește literatura și în mod special poezia românească, autorii preferați fiind Mihai Eminescu, Ion Minulescu, Ana Blandiana, George Bacovia sau Nichita Stănescu. „Iubesc poezia, este pe sufletul meu, de aceea și scriu. În afară de poezie, am citit și citesc mult romanele clasice, dar și pe cele actuale. În afară de versuri, eu mai scriu și scurte texte epice și diferite descrieri. Ca surse de inspirațtie folosesc tot ce mă înconjoară. Poeziile reprezintă exact ceea ce simt. Pentru mine, poezia e o parte din suflet, sentimentele mele metamorfozându-se în versuri”, a spus adolescenta. Nu a ținut socoteala cărților citite, însă poate afirma că nu există o săptămână în cursul căreia să nu fi citit măcar o carte! Lectura formează caractere, susține eleva, care își sfătuiește și prietenii să descopere lumea fascinantă a cărților. „ O carte este universul lăuntric al autorului, evadarea din acea realitate anostă, lipsită de acei muguri fragezi ai vârstei de aur. Poveștile creează idealuri, vise, obiective și oferă șansa de a avea o experiență, fie ea bună sau rea, fără riscul de a trăi repercusiunile. Ce citim și cât citim, ne influențează până în cele mai profunde resorturi ale ființei noastre. Cititul schimbă cu adevărat arhitectura creierului!”, a scris Romina Vieru pe site-ul Viața Gorjului.

AMESTEC de Romina Vieru

în marea de oameni/să-mi fii tu val.

să mă arunci la țărm/cu spume

şi cu haos

atunci când mă afund

prea mult

în lumeşti.

fi-mi tu val,

îmbată-mă cu gustul tău sărat,

poartă-mă,

du-mă,

acoperă-mă toată.

nu mă lăsa să respir.

îneacă-mă pe fundul mării,

pe fundul lumii;

uită-mă acolo

cât să uit eu

de marea

de oameni

şi de lume.

ridică-mă apoi cu putere

peste tine.

izbeşte-mă rapid

de alte valuri.

lasă-mă să le gust

iar apoi…

fii tu valul meu.

ia-mă în brațe;

leagănă-mă până adorm.
adorm să visez

că-n marea de oameni

o să-mi fii tu val

până la sfârşit.

PARADOXUM de Romina Vieru

Ne cântă și ne citește de pe buzele sfinților

Că suntem plămădiți din mâini divine,

C-avem înfățișarea creatorului,

C-am fost cândva stăpâni peste rai. Și chiar ș-așa,

În chip misterios

Și-n căi necunoscute,

Suntem necurați,

Nenorociți și plini de păcat. N-o fi asta un soi de contradicție…

Suflați cu duh divin,

Să devenim noi

Cei care dictăm sfârșitului unde să înceapă?

Galerie foto