Crescut într-o familie de lăutari, Rap Victor a fost înconjurat de la o vârstă fragedă de sunetele viorii și de armoniile care acompaniau cele mai frumoase momente din viața satului românesc.

Încă de mic, Victor Rap a arătat un talent deosebit pentru vioară, instrument care i-a devenit partener de viață și un mijloc de exprimare a sufletului. „Când eram copil, ascultam cum cântă tata și unchii mei. Vioara era ca o a doua voce a lor, una care putea spune mai mult decât orice cuvânt,” își amintește Victor cu nostalgie.

Rap Victor este acum pensionar, după ce a lucrat toată viața ca pompier. Are doi băieți. Unul cântă la vioară ca el, iar celălalt cântă vocal.

La doar câțiva ani după ce a început să cânte, Victor a intrat în rândurile ansamblului Doina Motrului, un simbol al tradiției lăutărești din Gorj. Cu acest grup a colindat întreaga țară, purtând cu mândrie în sunetul viorii poveștile satului românesc și energia lăutăriei autentice. 

Turneele i-au oferit ocazia să vadă bucuria publicului, dar și să înțeleagă responsabilitatea unui lăutar de a transmite mai departe această artă.„Oriunde mergeam, oamenii apreciau sinceritatea din muzica noastră. Lăutăria adevărată vorbește despre viață, despre bucurie și necaz, iar asta nu se poate falsifica. E ca și cum ai pune sufletul pe scenă,” spune Victor.

Astăzi, după decenii de carieră, Rap Victor continuă să cânte și să lupte pentru păstrarea muzicii lăutărești pure. Spune că din păcate, muzica nu mai e la fel de apreciată. Mulți tineri nici măcar nu mai știu ce înseamnă o doină sau o horă. În micul nostru interviu pentru revista Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Gorj, respectiv revista Crinul Satelor, Rap Victor spune că din păcate, unele familii de lăutari au dispărut, urmașii lor nu mai au continuatori. Se consideră printre ultimii lăutari autentici  din Pârâul de Pripor și spune că își dorește din tot sufletul să nu dispară muzica lăutărească tradițională.

Rap Victor consideră că muzica lăutărească are o valoare spirituală unică, una care „bucură sufletul și îl înalță.” 

Pentru el, păstrarea acestei tradiții este o datorie, atât față de înaintașii săi, cât și față de generațiile viitoare. „Atât timp cât am putere să cânt, voi face tot ce pot să păstrez autenticitatea acestei muzici. Nu pentru faimă, ci pentru sufletul meu și pentru cei care o ascultă cu inima deschisă. 

În ciuda eforturilor sale, Victor mărturisește că este adesea dezamăgit de felul în care se respectă tradițiile și obiceiurile astazi.