La sfârșit de octombrie, în urmă cu mai bine de 30 de ani, pleca din această lume unul dintre marii sculptori în lemn din Gorj și nu numai – Nicolae Vânătoriu. 
Născut în localitatea Malumnic din județul Dolj, la 28 septembrie 1911, Nicolae Vănătoriu a fost de profesie tehnician arhitect, fiind cel care a realizat macheta Muzeului Arhitecturii Populare de la Curtișoara, iar alături de Elena Udriște, director al Muzeului Județean Gorj, între anii 1951-1983, a participat efectiv la restaurarea autentică a pieselor care alcătuiesc și în prezent Muzeul de la Curtișoara. Pe 29 octombrie 2024 s-au  împlinit  trei decenii de când artistul Nicolae Vănătoriu, premiat în anul 1978 la Expoziția Nătională de Artă Plastică și Artă Populară și cel care a pus bazele a acestei moșteniri inestimabile a culturii – Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtișoara – s-a mutat în lumea fără de dor.

Trădându-și profesia de tehnician arhitect, după cum se exprimă Alexandru Doru Șerban și Nicolae Mischie în lucrarea ,,Meșteșuguri tradiționale și meșteșugari din Gorj”, sculptorul Nicolae Vânătoriu este cel care a realizat macheta Muzeului Arhitecturii Populare din Gorj, iar alături de doamna profesoară Elena Udriște a participat efectiv la restaurarea autentică a pieselor Muzeului de la Curtișoara.
Absolvent al Scolii Tehnice de Arhitectură, în anul 1934, el a intrat ca militar activ în Armata Regală pănă în anul 1947, cănd a fost trecut în rezervă cu gradul de Maior Comandor de Aviație. A lucrat la Comitetul pentru Cultură și Artă al județului Gorj, iar din anul 1969 la Direcția Sistematizare Arhitectură și Control a Consiliului Popular Județean Gorj; în anul 1968 a fost organizată o expoziție în Cula ,,Cornoiu” de la Curtișoara, acum fiind puse bazele viitorului Muzeu al Arhitecturii Populare. De altfel, acest Muzeu a luat fiintă în jurul Culei ,,Cornoiu”, realizată în 1785, o locuință permanentă la apariția ei, și una dintre cele mai frumoase și reprezentative cule pentru județul Gorj.

Muzeu în aer liber, ce cuprinde monumente de arhitectură și tehnică populară din Gorj, Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtișoara cuprinde și biserica din zid, cu hramul ,,Sf. Ioan Botezătorul”(1820), construcții tărănești din lemn (case, pivnițe, pătule, instalații tehnice populare din secolele XVIII-XIX) cu mobilier țărănesc, piese din port, țesături, unelte, ceramică, crestături în lemn. De remarcat este fatpul că, aici, cea mai veche piesă expusă este casa popii Udriște, construită cu mai bine de 200 de ani în urmă, Muzeul de la Curtișoara avănd și două biserici: prima, o ctitorie a Bălașei Cornoiu, de la 1821, cu hramul ,,Sf. Ioan Botezătorul”, iar a doua, aparținănd familiei Tătărăscu, ambele fiind strămutate în anul 2002 din localitatea Poiana, Rovinari, la care se adaugă și făntăna Sf. Arhangheli (1896).
Patrimoniul Muzeului a sporit și prin stramutarea la Curtișoara a ansamblului arhitectural ,,Gheorghe Tătărescu”, ansamblu alcătuit din casa – cullă Gheorghe Tătărescu, biserica familiei cu hramul ,,Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință”, achiziționată de către familia Tătărescu din satul Ceauru, comuna Bălești. Toate acestea au fost donate Muzeului Județean ,,Alexandru Ștefulescu” de către Sanda Maria Tătărescu-Negropontes, fiica lui Gheorghe Tătărescu, iar amplasarea pe noul teren s-a făcut respectănd căt mai fidel dispunerea și orientarea fiecărui obiectiv, astfel încăt ansamblul să reamintească căt mai mult posibil de vechea curte boierească din Poiana.

Tematica rustică, predilectă în opera și lucrările lui Nicolae Vănătoriu

Sculpturile realizate de către Nicolae Vănătoriu reproduc în miniatură Casa Negreanu din Țicleni, Casa de lemn cu cerdac și Biserica din Timișeni, precum și Casa din Romanești și cea din Plopșou, sculptorul arătăndu-se preocupat de realizarea unor opere inspirate din lumea satului, inclusiv cu preocupările și îndeletnicirile ei: ,,Mitu ciobanul”, ,,Maria răsnește”, ,,Ioana cu vadră și pănză înălbită”, ,,Lisandra la ciutură”, ,,Moș Torconiu din Gureni”, ,,Țărăncuță”.
Tematica rustică este predilectă și în picturile lui Nicu Vănătoriu, care a utilizat tehnica originală a pastei de argilă, frumosc colorată și ingenios așezată pe pănză. Așa a reușit maestrul să picteze tablurile ,,Casa veche din lemn”, ,,Troită”, ,,Casa cu claie de făn”, ,,La poartă”, ,,Casa din Țicleni” și Hogeagul”, ,,Lăptărese spre tărg”, Taină la făntănă”, ,,Olteancă torcănd”, ,,De la secerat” și multe altele. Multe din operele scultprotului Nicolae Vănătoriu încăntau odinioară expozițiile din orașul Tărgu Jiu sau de pe litoralul romănesc, bucurănd pe vizitatorii municipiului situat pe Jiul de Sus, și făcăndu-i să se simtă iarăși acasă, în satul tradițional al moșilor și strămoșilor noștri.

Mărturii ale celor care l-au cunoscut pe Nicolae Vânătoriu

Grigore Haidău, important om de cultură gorjean, în 2015 spunea: “Domnul Nicu Vânătoriu era om dârz, dintr-o bucată (…) care participase la luptele din 1945. A avut șansa ca în timpul școlii tehnice să facă și desen tehnic, iar talentul dat de Dumnezeu l-a ajutat în viață. Îmi amintesc cum umbla peste tot cu o geantă neagră de piele și cu mapa de arhitect, cu numeroase schițe de biserici, case vechi din lemn, porți țărănești, pivnițe, toate pentru a fi puse la dispoziția meșterilor care vor lucra la viitorul Muzeu de la Curtișoara. Era o muncă de echipă: Elena Udriște – profesor de istorie, Nicolae Vânătoriu – tehnician arhitect și Edy Matalier – fotograf. Nu de puține ori i-am admirat stilul meticulos, făcut bine și cu răspundere, stilul în care își făcea planșele. Mi-aduc aminte schița fruntarului unei case și că mi-a spus că este cea mai împodobită piesă tectonică a casei, la fel cum este împodobită fruntea omului cu gânduri”.
“Am citit undeva, de curând, că un institut american ar fi încercat să studieze modul în care se formează liniștea în pădure. Rezultatele sunt încă controversate – că din poziția copacilor, că din expunerea frunzelor sus pe ramuri sau jos în straturi, cert este că în pădure e liniște, fapt cu care sunt de acord și cercetătorii noștri. Aceeași liniște nemaipomenită, dar de o cu totul altă natură, am întâlnit-o vizitând Muzeul Satului din Curtișoara. O liniște formată din mai multe liniști, un sat ne-sat, real și inexistent totodată, un sat format din esență de sate, un sat-simbol. Da, întâlnim și aici pădurea – bârne, șindrilă, vedre, căuce obezi, șpete, fuse, furci și multe alte obiecte sfințite de mâna țăranului român și rude de fibră și de sânge cu statuile în lemn ale lui Brâncuși. Era prin luna mai când am vizitat acest Muzeu în aer liber, cânta privighetoarea lui Macedonski, și liliacul Gorjului era înflorit”, spunea Marin Sorescu.

Un cartier și o stradă din municipiu poartă numele lui Nicolae Vănătoriu

La propunerea mai multor consilieri locali din cadrul Comisiei de Urbanism și Amenajare Teritorială, Consiliul Local al municipiului Tărgu Jiu a hotărăt în 2024 acordarea denumirii de ,,Nicolae Vănătoriu” unei străzi principale și a unui număr de trei alei adiacente din zona Drăgoieni.

Practic, întreg cartierul alcătuit din construcții noi, aflate în partea de est a orașului, va purta numele arhtectului, pictorului și talentatului sculptor gorjean.

Marți, 29 octombrie 2024, s-au  împlinit  trei decenii de când artistul Nicolae Vănătoriu, premiat în anul 1978 la Expoziția Nătională de Artă Plastică și Artă Populară și cel care a pus bazele a acestei moșteniri inestimabile a culturii – Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtișoara – s-a mutat în lumea fără de dor. Veșnică să-i fie pomenirea lui din neam în neam. Amin!

Autor: Marius Stochițoiu
 

Galerie foto