Și în acest an, în Joia Mare, satul Sfircea din comuna Braloștița, județul Dolj, s-a trezit din nou cuprins de flăcările unei tradiții care arde de veacuri în sufletul oamenilor locului. La primele ore ale dimineții, înainte ca soarele să-și facă simțită prezența, bătrânele din sat au aprins focuri mari în curți, la porți, pentru ca sufletele celor plecați dintre noi să regăsească drumul spre casă. Așa cum au învățat de la mamele și bunicile lor, „Joimari”, cum i se spune Joiei Mari în graiul satului, este ziua în care morții se întorc.

În jurul orei 4:00 sau 5:00 dimineața, curțile s-au luminat de flăcările vii, iar în jurul lor, scăunele au fost așezate cu grijă, semn că cei adormiți sunt așteptați, ca odinioară, să se întoarcă pentru a petrece Paștele în sânul familiei.

Unele femei i-au chemat în șoaptă, cu glasul tremurat de emoție, așa cum făceau și bunicile lor odinioară. Colacii și coliva, unde au fost pregătite, au fost tămâiate înainte de a porni focul. Totul se face cu rânduială și răbdare, aici. 

După ce flăcările din curte se sting, pașii femeilor se îndreaptă spre cimitir. Acolo, lângă fiecare cruce, se aprinde alt foc, făcut din coceni sau boji, și o lumânare este așezată cu grijă la capul celui plecat din această lume. În tăcerea nopții se aud bocetele și poveștile celor care nu-și pot uita părinții, frații, copiii sau soții plecați prea devreme.

„Acum, de Joimari, îi readucem acasă cu focurile astea. Așa este tradiția. Le luminăm calea. Ar fi bine să fie dus mai departe acest obicei, dar văd că tineretul îl cam lasă. Noi cele mai în vârstă ne ținem de el până închidem ochii”, spune o bătrână din satul Sfircea. 

După ce își încheie rânduiala din cimitir, femeile din sat se îndreaptă spre biserică. Coșurile lor sunt încărcate cu colaci frumos împodobiți, colivă pregătită cu grijă, fructe și bunătăți de post.  Acolo, în sfântul lăcaș, se rostesc rugăciuni de pomenire, iar bucatele sunt împărțite pentru odihna sufletelor celor adormiți.

Deși au trecut cinci ani, bătrânele nu au uitat durerea din 2020, când, bisericile au fost închise în Săptămâna cea mai sfântă a anului, din cauza pandemiei Covid.

„În 85 de ani, n-am trăit zile mai amare ca acelea. Cum să ai biserica încuiată de Joimari? De Paște? O fi fost vreun semn. Poate ne-am trezit sau poate...nu”, își amintește o altă vârstnică din Sfircea. 

Joia Mare este o zi cu adâncă semnificație: e ziua în care Iisus le spală picioarele ucenicilor, în care are loc Cina cea de Taină, rugăciunea din Ghetsimani și trădarea lui Iuda.  În această seară, creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. În popor, e ziua în care morții se pomenesc pentru ultima dată în Postul Paștelui.

Se spune că ouăle roșii înroșite în această zi nu se strică tot anul, iar tradiția spune că e binefăcătoare pentru sufletele celor adormiți.

În satul Sfircea, focurile aprinse de Joimari nu sunt doar o tradiție, ci un act de iubire, de memorie și de legătură nevăzută între cei vii și cei plecați. Și atâta timp cât cineva va mai aprinde focul la poartă, nimeni nu va fi cu adevărat uitat.