Manastirea Sadova din comuna care poartă același nume a fost ctitorită la începutul secolului al XVI-lea de către boierii Craiovești.  Biserica mănăstirii  este ridicată din cărămidă, cu ziduri groase și a fost construită în anul 1633, pe locul vechii biserici de lemn, care avea hramul Sfântul Nicolae. Este unul dintre cele vizitate lăcașuri de cult din județul Dolj.

Cel mai vechi document care atestă existența Mănăstirii Sadova este din 1530.  Un alt document, de la Matei Basarab, confirmă existența lăcașului de cult: "...aceasta sfanta manastire Sadova, fost-au facuta de lemn, de mai nainte vreme... inca de cinstitul si raposatul stramosul domniei mele, de jupan Barbu". La începutul existenţei sale, mănăstirea era o adevărată fortificaţie: zidurile înconjurătoare formau un pentagon neregulat şi aveau o înălţime de şase metri. Şanţul de apă izola mănăstirea, iar peste acesta era pus un pod cu scripete, ridicat noaptea pentru a preveni eventualele atacuri. Din păcate, astăzi nu se mai văd decât nişte ruine.

„Manastirea a avut mult de suferit de pe urma razboaielor turco-austriece din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. In 1793, este refacuta partial de egumenul Pantelimon. Biserica "Sf. Nicolae" a fost restaurata intre 1903 si 1905, primind o infatisare cu totul noua. Vechea decoratie exterioara cu firide si arhivolte plate si parametrul din caramida aparenta, alternand cu benzi de tencuiala casetata, a fost distrusa, iar pe suprafata rasa s-a placat caramida moderna, care alcatuieste firide ale caror arhivolte sunt realizate din stuc decorat cu vrejuri, iar arcaturile turlei se descarca pe capiteluri de mortar pseudoclasice.

Din vechea manastire nu a mai ramas astazi aproape nimic. Zidul de incinta, urmand un traseu de plan pentagonal neregulat, este daramat pana la 50-60 cm de la nivelul actual de calcare si acoperit cu pamant. Turnul-clopotnita din coltul de sud-vest al incintei pastreaza doar o jumatate din nivelul sau inferior - gangul de trecere ce a fost boltit cu o calota sferica. Din staretia care mai pastra inca un zid si foisorul cu arcade trilobate inainte de cel de al doilea razboi mondial, astazi sunt doar cateva fragmente de coloane, multe sfaramaturi de zid si poate parti inaccesibile din beciuri. In coltul de nord-vest, in afara incintei, mai exista inca bolnita din 1693-1694, parasita dar inca cu zidurile si boltile intregi, fara acoperis si fara usi si ferestre”, scriau cei de la Uniunea Nationala a Restauratorilor de Monumente Istorice UNRMI - AICI. Pictura din altar datează dinanul 1792, de pe timpul egumenului Paisie, iar în restul bisericii din 1852, restaurată în 1903, fiind asemănătoare cu cea a mănăstirii Moldoviţa.
Biserica Mănăstirii Sadova a fost restaurată între anii 1903 şi 1905, fiind sfinţită în 1904, în prezenţa Regelui Carol I, primind o înfăţişare exterioară nouă. 

 Mănăstirea a fost reînfiinţată în 1990, şi oficial în1992 cu binecuvântarea Sfântului Sinod. Hramul: e "Sfântul Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni", prăznuit pe 6 decembrie, asemenea cu a vechii biserici. 

Institutul Naţional al Patrimoniului a inclus Mănăstirea Sadova pe lista monumentelor istorice, fiind considerat un important monument regional. Dacă şi-ar fi păstrat înfăţişarea iniţială, este foarte probabil ca aşezarea să fi fost inclusă în categoria Tezaur, cea mai importantă. 

 Detalii și pe https://mitropoliaolteniei.ro/subpagina/manastiri/judetul-dolj/manastirea-sadova/

Galerie foto