Ctitorită între anii 1492-1494 de boierii Craiovești, Mănăstirea Bistrița este un monument istoric de o importanță deosebită pentru patrimoniul cultural românesc. Așezată în apropierea satului Bistrița din comuna Costești – Vâlcea, pe valea pitorească a râului cu același nume, Mănăstirea Bistriţa este, de peste cinci veacuri, sălaș pentru moaștele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul.

Denumirea „Bistrița” lăcașul de cult a primit-o de la râul pe marginea căruia este așezată. A fost întemeiată de boierii Craiovești  între 1492-1494, iar ctitorul principal, Barbu, s-a călugărit în mănăstire luând numele de Pahomie. În anul 1510, dușmanul Craioveștilor, Mihnea cel Rău, a distrus cu tunurile mănăstirea, care a fost rezidită între 1515 - 1520 de nepotul lui Barbu craiovescu. De-a lungul veacurilor a mai fost reparată și renovată de Matei Basarab și de Constantin Brâncoveanu. De asemenea, afectată fiind de cutremurul din 1838, a fost renovată de Gheorghe Bibescu în 1842-1848, mănăstirea fiind refăcută din temelii. Lucrările au început în 1846 și au fost finalizate în 1856, sub domnia lui Barbu Știrbei.  Actualele clădiri sunt cele zidite atunci. Catapeteasma are un aspect gotic, fiind lucrată de meșteri austrieci; ferestrele mari sunt în stilul gotic; de altfel, tot interiorul bisericii lasă impresia unei catedrale greco-catolice. 

În pronaos, pe dreapta, este mormântul ctitorului Barbu Craiovescu. De asemenea, Mănăstirea Bistrița adăpostește moșatele Sfântului Grigore Decapolitul. 

De veacuri, acest lăcaș de cult este loc de pelerinaj pentru numeroși credincioși din țara noastră. 

Știai că?

În complexul monahal de la Bistrița s-a instalat prima tiparniță din Țara Românească, a ieromonahului Macarie, precum şi o legătorie de cărți bisericești. După opinia unor cercetători, aici s-a tipărit în anul 1508 „Liturghierul slavon” al călugărului Macarie, prima carte tipărită pe pământ românesc.

În anul 1573 ieromonahul Eftimie, egumen al mănăstirii, a redactat în limba română primul act mănăstiresc, cunoscut sub numele de „Zapisul lui Eftimie”. Un alt reprezentant al școlii slavo-române este ieromonahul Mihail Moxa care în 1620 a tipărit „Cronica Universală”, iar în 1640 „Pravila de la Govora”.

Galerie foto