Lăcomia pântecelui se poate manifesta chiar și atunci când se consumă alimente de post. De aceea, unul dintre scopurile postului, ca mijloc ascetic de înfrânare, este tocmai tăierea poftei nesățioase de a mânca.

Această patimă este o pervertire a funcţiei nutritive firești şi se manifestă prin căutarea plăcerii de a mânca. Ea este similară dorinţei neostoite de a consuma alimente pentru desfătarea gustului și nu din trebuinţă.

Lăcomia pântecelui este legată direct de cugetarea trupească a omului. „Dacă cineva este om duhovnicesc nu are astfel de dorinţe. Nu din neputinţă, nu că nu ar putea pofti, ci prin starea lui duhovnicească biruieşte pofta” (Atanasie Rakovalis, „Părintele Paisie mi-a spus...”, Edit. Evanghelismos, Bucureşti, 2002, p. 24).

Din mulţimea mâncărurilor provine și mulţimea căderilor păcătoase, a gândurilor viclene şi a viselor necurate. Saturarea de mâncăruri este mama desfrânării, iar „tânguirea” pântecelui este născătoarea neprihănirii. Cel care a biruit pofta pântecelui înaintează curând spre „apatie” (gr. apatheia, a - fără, pathos - pasiune; tradus ca o stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiune) şi spre culmea înţelepciunii (Sf. Paisie Aghioritul, „Mica Filocalie”, Edit. Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 88).

Atât lăcomia pântecelui cât şi egoismul, încăpăţânarea şi invidia se hrănesc din iubirea de sine. Pofta pântecelui poate să aibă drept cauză şi păcatul osândirii aproapelui.

„Dacă nu vei tăia osândirea, nu te vei putea izbăvi nici de lăcomia pântecelui. Omul care osândeşte, deoarece alungă Harul lui Dumnezeu, rămâne neajutorat şi nu poate să-şi corecteze defectele. Iar dacă nu-şi dă seama de greşeala lui, pentru a se smeri, va avea mereu căderi. Dacă însă înţelege şi cere ajutorul lui Dumnezeu, atunci va veni din nou Harul lui Dumnezeu” (Sf. Paisie Aghioritul, „Patimi şi virtuţi”, Edit. Evanghelismos, Bucureşti, 2007, p. 100).

Varietatea mâncărurilor aduce pofta, pricinuind moleşeală şi înfierbântare în trup. Dacă pe masă există numai un fel de mâncare, mai puţin gustos, se poate ca nimeni să nu mănânce o porţie întreagă, iar dacă este gustos şi cineva se va lăcomi, se poate să mănânce mai mult decât îi este necesar.

Când pe masă sunt mai multe feluri de mâncare, care nu se potrivesc, atunci apare indigestia. Mai bine este să nu mâncăm ceea ce ne place și să nu amestecăm alimentele incompatibile, pentru că altfel acest „vameş nemilostiv”, aşa cum numeşte Avva Macarie pântecele nesățios, va cere mereu.

Dacă după ce te ridici de la masă eşti satisfăcut, după aceea simţi nevoia să dormi şi nu mai poţi nici să lucrezi. Dacă mănânci un singur fel de mâncare, aceasta te ajută să-ţi tai pofta. Plăcerea pe care o dă mâncarea simplă este mai mare decât cea pe care o dau cele mai bune mâncăruri.

Dacă cineva se înfrânează şi mănâncă numai cele care îi sunt necesare, organismul său arde toate substanţele hrănitoare şi nu depozitează nimic.

Sf. Paisie Aghioritul a vorbit despre ceea ce el numea „satisfacţia stomacului uşor”. El povestea că, atunci când era mic, mergea în pădure şi mânca doar o bucată de covrig. Nu mai voia nimic altceva. Cele mai bune mâncăruri nu-i puteau înlocui acea mulţumire duhovnicească pe care o simţea. Iar aceasta o făcea cu bucurie.

Însă cei mai mulţi nu au simţit satisfacţia stomacului uşor. La început, atunci când omul mănâncă ceva gustos, simte o oarecare plăcere, dar apoi intră la mijloc lăcomia, mănâncă mult şi, mai ales atunci când este bătrân, simte o greutate în tot trupul, lipsindu-se astfel de satisfacţia stomacului uşor (Sf. Paisie Aghioritul, „Viaţa de familie”, Edit. Evanghelismos, Bucureşti, 2003, pp. 201-203).

În concluzie se poate spune că mâncarea nu este un lucru rău în sine, pentru că Dumnezeu le-a făcut pe toate bune, ci modul în care omul se foloseşte de hrană este rău, întrucât nu consumă alimente din trebuință, ci pentru plăcerea gustului și săturarea pântecelui.

 BIBLIOGRAFIE

Atanasie Rakovalis, „Părintele Paisie mi-a spus...”, Edit. Evanghelismos, Bucureşti, 2002.

Sf. Paisie Aghioritul, „Mica Filocalie”, Edit. Egumeniţa, Galaţi, 2009.

Sf. Paisie Aghioritul, „Patimi şi virtuţi”, Edit. Evanghelismos, Bucureşti, 2007.

Sf. Paisie Aghioritul, „Viaţa de familie”, Edit. Evanghelismos, Bucureşti, 2003.