La Muzeul Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu” din Târgu Jiu, are loc, miercuri, 2 noiembrie 2022, de la ora 17.00, vernisajul expoziției de pictură ”Pisici, pisicuțe și alte pisiceli”, semnate de omul de litere Marius Ghica. Autorul nu alege pentru prima dată această modalitate artistică de exprimare, el fiind deja la al doilea său proiect expozițional, pe care îl itinerează în diferite spații din țară.

”Anul trecut, mi-am sărbătorit aniversarea expunând 66 de cocoși, câte unul pentru fiecare an din viață. Am încercat să lămuresc atunci ce m-a împins să închipui coloristic cocoși și nu altceva, de ce policromia penajului lor și întreaga lor încărcătură mitică, conotația lui simbolică în întregul imaginar colectiv al umanității m-au atras mai mult ca orice atunci, pe mine, un filocromatic, așadar nu pictor – am subliniat asta de la buna început –, ci un mare iubitor de culoare. Anul acesta, scorpionul din mine a ales să expună șaizeci și șapte de pisici, pisicuțe și alte pisiceli. De ce pisici? Încerc să fac puțină lumină acum, gândind retrospectiv și amintindu-mi cum mi s-a impus în cele din urmă, acest univers tematic. (...) Constelația simbolică a pisicii în mitologia lumii apropie făptura felinei de cea a femeii. Egiptenii, bunăoară, adorau pisicile și se închinau lor iar zeița bucuriei, Bastet, a fost închipuită deseori ca o femeie cu cap de pisică sau chiar ca o pisică. În mitologia scandinavă pisica este animalul preferat al Freyei, zeița păgână a dragostei care era purtată într-o caleașcă trasă de pisici. La popoarele slave pisica e încărcată cu o anumită polaritate: este vicleană dar și cumpătată, cântărind bine faptele celorlalți pe care-i contemplă cu detașare. (...)”, spune Marius Ghica.

”Pentru mine, universul cocoșesc al lui Marius Ghica a fost la început foarte deconcertant. M-am întrebat: ce l-a determinat pe Marius Ghica, un intelectual foarte serios în tot ce face, eseist de mare profunzime, conducător de doctorate în literatura franceză etc. să închipuie coloristic  o astfel de lume ? Mi-am amintit de îndată că Marius a fost studentul favorit al marelui filosof Jacques Derrida, pe care l-a și adus în România. Or, Derrida a fost părintele deconstructivismului. El deconstruia un univers pentru a-i înțelege mecanismul de funcționare și apoi îl reconstruia după o pecete proprie. Ei bine, acum îmi pare evident că Marius procedează așișderea. (…)”, a afirmat Ioan Groșan.

”Marius Ghica este o revelație pentru mine. Înteleg că el comite de multă vreme cocoși, dar e prima dată când eu îi văd. Este, repet, o revelație; din mai multe puncte de vedere și în mod foarte serios. În primul rând, venind dintr-o altă zonă decât cea a artelor vizuale, el nu are niciun fel de prejudecată și nicio inhibiție. Se manifestă cu întreaga libertate pe care o dobândește un om care gândește cu mintea lui și se exprimă cu mijloacele și cu instrumentele lui. Și acest lucru se vede foarte bine în tot ce este pe simeze. În al doilea rând, el face o probă de rezistență extremă; fiindcă e în situația miniaturistului medieval sau a sonetistului, care este obligat să fie liber în forme închise, în forme stabile, în canon, și nu numai într-un canon al expresiei, ci și într-un canon al formei. Și daca vă uitați bine la ce a făcut el acolo, nimic nu seamănă cu nimic din precedentele exerciții de “cocoșenie”. Deci are un tip de voluptate a exprimării, o capacitate de invenție plastică, de invenție compozitională, care arată cât de liber poate fi omul dacă libertatea vine dinlăuntru, în orice condiție exterioară s-ar găsi. (…)”, a declarat  Pavel Șușară