Un brad falnic împodobit cu panglici a căror culoare intensă s-a estompat până la un roșu șters și trist stă paznic la un mormânt dintr-un cimitir gorjenesc. Și dacă nu cunoști tradițiile satului gorjenesc, îți poți da seama instinctual că acolo și-a găsit odihna trupul unui tânăr, cel mai probabil neînsurat. Cu toate că trăim în vremuri în care mulți nu mai pun pe tradiție, în zonele rurale, când vine vorba despre cele trei mari evenimente ale vieții unui om- nașterea, căsătoria și moartea – obiceiurile se păstrează. 

Moartea este ultimul mare eveniment din viața omului, iar rudele celui decedat au obligația morală de a respecta tradițiile din străbuni, transmise din generație în generație și care vorbesc despre felul de a fi al străbunilor noștri. De-a lungul veacurilor, etnografii și alți cercetători ai tradițiilor au studiat și apoi au scris volume importante. Citindu-le astăzi, realizăm că, din fericire, descoperim fenomene etnografice unice în zona Gorjului, care se păstrează fie în totalitate, fie frânturi din ele au reușit să supraviețuiască modernismului. „Moartea este un început al vieții veșnice în Împărăția Lui Dumnezeu. Respectarea acestor tradiții arată că viii și adormiții formează încă aceeași familie, demonstrăm că avem aceeași purtare de grijă de ei, chiar dacă au trecut la cele veșnice. Cei vii fac jertfe în numele celor adormiți, sunt acte de milostenie și se numesc și parastase la biserică, pomeni. Noi, cei vii, mijlocim la Dumnezeu pentru cel adormit, ca păcatele sale să fie iertate. Jertfa noastră e plină de iubire față de cel adormit”, a spus preotul Dragomir Țicleanu de la parohia Țicleni.

În volumul „Moartea și înmormântarea în Gorjul de Nord”, Ernest Bernea, unul dintre cei mai importanți sociologi și etnografi români, a întreprins o cercetare de teren în anii 1930 și 1934 și scria că „înmormântarea este un fenomen unic (…) prin bogăția de fapte expuse în diverse forme de expresie, cât și prin caracterul său străvechi și complex. (…) Ca și nunta, înmormântarea este o manifestare complexă, la care colectivitatea participă; ea este o împletire organică de elemente și forme spirituale, religioase și magice, juridice și economice, care în manifestarea lor actualizează un fenomen de largă participare a satului, întemeiat pe tradiții vechi și deprinderi sociale. (…)”.

Poarta cimitirului era deschisă, iar locul îngrijit, situat pe coama unui deal, priveliștea din valea toată fiind bucurie pentru ochi. Înfloriseră liliacul, merii și narcisele, mireasma lor îmbinându-se cu fumul lumânărilor aprinse la morminte. Biserica străjuiește la capătul cimitirului, fiind construită în anul 1922, conform pisaniei. Ne-a atras atenția unul dintre mormintele din stânga bisericii. O cruce din lemn, coroane și flori, lumânări aprinse și deasupra mormântului-un brad falnic, cu cetina încă verde, în ciuda trecerii lunilor. Străjuia mormântul unui bărbat care decedase la mijlocul iernii trecute și nu fusese căsătorit, cel mai probabil. „La moartea tinerilor necăsătoriți sau a persoanelor necăsătorite se face brad. Nu orice brad este bun pentru înmormântare, (…) trebuie ales, să fie tânăr, înalt și perfect drept, adică să aibă toate însușirile unui brad frumos”, scria, la 1934, Ernest Bernea. Obiceiul se păstrează și în zilele noastre, dovadă fiind mormântul din satul Ungureni, aparținător de orașul Tismana. Cel înhumat aici nu fusese căsătorit, cel mai probabil. „Însușirile bradului le reprezintă pe cele ale tânărului decedat”, mai spunea sociologul.

De crengile încă verzi ale bradului erau legate panglici roșii și negre. „Împodobirea bradului se face cu deosebită grijă, (…) iar după împodobire urmează cântarea bradului, care este un act important ale acestui ritual. Este un cântec ritual de jale, care se mai cântă de două ori în cadrul înmormântării, în drum spre cimitir și când se așează la căpătâiul mormântului”, scria sociologul Ernest Bernea. În zonele în care nu se găsește brad, la mormântul celor tineri și necăsătoriți se pune un alt pom, cu aceleași semnificații ritualice precum bradul din zona de nord a Gorjului.

Ritualul bradului este specific multor sate din Gorj, fiind încă prezent pe o arie geografică mare. Semnificația lui are importanță în ritualul înmormântării și trebuie spus că bradul apare și la nuntă. Astfel, bradul este în primul rând un ritual de nuntă integrat și celui de înmormântare. La înmormântare, bradul este soț sau soție pentru cel decedat. Credințele, datinile și obiceiurile sunt parte din identitatea noastră! Și ar trebui să urmăm sfatul sociologului Alexandru Doru Șerban: „tuturor un sfat creștinesc și strămoșesc: să trăim prin respectarea credinței și datinilor și să ducem mai departe moștenirea înaintașilor, pentru păstrarea identității neamului!”.

Galerie foto