DIN DEMENȚĂ
Degeaba zămislesc cuvinte
Dacă nu pot să ți le rostesc;
Degeaba cu lacrimi tăcute
Te mai chem și vreau să îți vorbesc
Degeaba știu că te mai iubesc
Dacă nu pot să-ți mărturisesc;
Degeaba cu amărăciune
Te mai strig și mă tot amăgesc
Și e un strigăt de durere,
O rugăciune în tăcere;
Dementă rog dar celui ceresc
Înc-o viață s-am să te iubesc