Autorităţile intenţionează să majoreze la 3.000 de euro/hectar sprijinul financiar acordat pentru susţinerea producţiei de usturoi în condiţiile în care cuantumul de 1.000 de euro/ha acordat până în prezent reprezintă aproximativ 10% din totalul cheltuielilor, un procent insuficient pentru susţinerea cheltuielilor legate de tehnologiile aplicate în cultivarea usturoiului, se arată într-un proiect de hotărâre publicat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale(MADR).

Potrivit proiectului de act normativ, valoarea sprijinului financiar care se acordă beneficiarilor va fi de 13.950 lei/hectar, echivalentul în lei a 3.000 euro/hectar, fără a depăşi valoarea maximă de 15.000 euro/trei exerciţii financiare/beneficiar, prevăzută în Regulamentul de minimis în sectorul agricol.

"Cultura de usturoi are un potenţial nevalorificat pe deplin în sensul existenţei unor premise care să ofere producătorilor posibilitatea funcţionării în condiţii de piaţă echitabile în context concurenţial. În România, suprafaţa cultivată cu usturoi, în anul 2017, a fost de 9.974 hectare, obţinându-se o producţie de 55.673 tone. Majoritatea suprafeţelor sunt exploatate de către micii fermieri constituiţi în ferme de familie. În perioada 2010-2017, trendul general al producţiei a fost descrescător. În anii 2016 şi 2017 producţia de usturoi a înregistrat un declin. Comparativ cu anul 2010, în anul 2017 producţia de usturoi a scăzut cu 11,5 mii tone", se arată în Nota de fundamentare care însoţeşte proiectul de hotărâre.

Judeţele cu cele mai mari suprafeţe cultivate cu usturoi sunt: Botoşani, Dolj, Iaşi, Mehedinţi, Suceava, Teleorman şi Timiş. Circa 62% din totalul exploataţiilor cultivate cu usturoi au dimensiuni cuprinse între 0.004 hectar şi un hectar.

În România, consumul de legume mediu anual pe locuitor se situează în jurul valorii de 155,9 kg, din care consumul de usturoi anual/cap de locuitor reprezintă 2,2 kg, respectiv 1,41% din consumul total de legume.

Conform MADR, deficitul de producţie la cultura de usturoi cultivat în câmp este cauzat de costurile mari de producţie, deficitul de sămânţă din soiuri autohtone, lipsa gamei de maşini şi utilaje necesare aplicării tehnologiei precum şi slaba asociere a producătorilor agricoli.