Curteana este un sat aparținător de orașul Târgu-Cărbunești, iar aici este un cimitir unde la parte din morminte sunt amplasate cruci de lemn pe care sunt scrise versuri simple, pline de profunzimea țăranului care a învățat ce este viața și cum să treacă de greutăți. Este singurul cimitir „vesel” din Gorj, iar crucile sunt vopsite în albastru-bleu și înflorate. Responsabil de crearea celor mai multe dintre aceste cruci este meșterul Constantin Ridiche, localnic din Curteana.  

Moartea este ultimul mare eveniment din viața omului, o certitudine căreia din moși strămoși i se acordă o atenție deosebită. Tradițiile și obiceiurile pe care gorjenii le țin cu ocazia înmormântării și mai apoi la pomenile și parastaseele care se fac periodic, sunt păstrate din moși strămoși. În viața de apoi, sufletul ajunge „acolo unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de moarte”-așa cum spun versurile slujbei pe care o oficiază preotul la înmormântare. Ceremonialul morții la gorjeni este complex, iar rudele au obligația morală de a asigura integrarea corespunzătoare a mortului în viața de apoi. Se spune că dacă cei vii se roagă suficient pentru sufletul celui plecat, presupunând că acesta a ajuns în Iad, el poate fi salvat. În cimitirul din satul Curteana sunt înhumați gorjenii din zonă, dar și din satul Măceșu. Biserica cimitirului este înscrisă în lista monumentele de patrimoniu al României, fiind o mica bijuterie arhitecturală de lemn.

În cimitirul din Curteana, la căpătâiul fiecărui mort se observă și câte o cruce din lemn pictată în nuanțe de albastru și înflorată. Nea Constantin Ridiche, artistul local care le-a realizat, spunea că textile sunt o „oglindă” a vieții celui decedat. Ca și la Săpânța, și aici, textele scrise pe cruci au greșeli gramaticale și un farmec aparte! Pictura crucilor de lemn este naivă, făcută de cineva fără studii în domeniu, galben, albastru, verde, roșu sunt culorile folosite. Iată câteva exemple de versuri: „Viața omului e scurtă, cu necazuri și dureri/Când ajunge la mormânt, lasă numai supărări/ Omul e un fir de ață/Trece repede prin viață, Tot adună și trudește/Și apoi piere fără veste!”. Iată ce scrie pe crucea Rodicăi, o femeie care a decedat la 49 de ani: „Priviți acest mormânt și nu uitați/Că ăsta-i locu și pe toți o să vă cheme/Pe mine m-a chemat însă pe nedrept și prea devreme/Așa moartea m-a chemat/De lângă voi am plecat/Să merg în negru pământ, să vă las pe voi plângând! Într-o groapă întunecată/Parcă n-aș fi fost niciodată”. „Ce e omu pe pământ? Frunză dusă de vânt, Tot adună, agonisește/Dar nu știe cât trăiește/ Vine moartea fără veste/Pe toate le părăsește/Intră-n negru pământ, de parcă nu a fost nicicând!”.

Pompiliu Ciolacu: „Cred că este obicei unic în Gorj”

Pompiliu Ciolacu, artist iconar foarte apreciat, a afirmat că obiceiul acestor cruci pictate și înfrumusețate de versuri este unic în Gorj. „Acele cruci care au și versuri pe ele sunt realizate de nea Ridiche din satul Curteana. Un om foarte talentat. L-am rugat și eu să îmi facă o astfel de cruce pentru Muzeul Crucilor de la Măceșu. Este un obicei, cred, unic în Gorj. Doar în această zonă a localităților Crețești-Floreșteni-Curteana-Măceșu am văzut astfel de cruci. Cruci de jurământ sunt în multe zone ale județului Gorj, dar nu am mai văzut să aibă aceste versuri pe ele. De obicei, pe cruce se scrie doar numele celui decedat și data nașterii și a decesului. Este un obicei frumos, tradițiile neamului trebuie păstrate”, a spus Pompiliu Ciolacu.

Crucea, implicit troița, amintește trecătorilor chinurile îndurate de Iisus Hristos pentru mântuirea noastră. Crucea, spun cercetătorii din domeniu, reprezintă mântuirea.

Epitafuri de la Săpânța

„Aci odihne Pop Axente soţia lui George Titru

A trăit 40 de ani/Cît pe lume am trăit

De găini bine am grijit/ Şi mai mult am odihnit. 1934” sau 

„Cine vre strînge avere/Crească vită cu plăcere

Şi să scoale diminiaţă/ Eu aşa am fost în viaţă

Aci se odihne batrîna/ Stan Anuţa Deloaie.

A trăit 78 de ani/A dormit la anu 1958”.

Moartea ca eveniment lipsit de tristețe

Cimitirul Vesel este în localitatea Săpânța, județul Maramureș, și este faimos pentru crucile mormintelor viu colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective. Ineditul acestui cimitir este diferențierea față de cultura populară, care consideră moartea ca un eveniment trist. Din 1935 datează primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică. Unele cruci sunt pictate pe ambele părți, potrivit site-ului Wikipedia.

Galerie foto