CEDO a obligat Statul Român la plata unor despăgubiri de 10.000 euro către o persoană căreia instanțele i-au restricționat dreptul de vizitare a copilului bazându-se pe afecțiunile psihice de care suferea aceasta, fără însă a face o evaluare a impactului asupra aptitudinilor lui de îngrijire sau asupra siguranței copilului și fără evaluarea interesului superior al copilului. 

Cererea viza restrângerea de către instanțe a dreptului reclamantului de vizitare a fiicei lui de 4 ani în timpul procesului de divorț și încredințare a minorului. Reclamantul a susținut că afecțiunea lui psihică a avut un rol semnificativ în restrângerea dreptului său, deși nu a fost adusă nicio probă în fața instanțelor că ar constitui o amenințare pentru siguranța fiicei lui.

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A PATRA

CAUZA CÎNȚA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 3891/19)

HOTĂRÂRE

Art. 8 • Respectarea vieții de familie • Restrângerea dreptului de vizitare al reclamantului pe baza tulburării lui psihice, fără evaluarea impactului asupra aptitudinilor lui de îngrijire sau asupra siguranței copilului • Lipsa de evaluare a interesului superior al copilului sau a stării actuale de sănătate a reclamantului Art. 14 • Discriminare • Lipsa motivelor convingătoare din partea statului pârât pentru a respinge prezumția de discriminare

STRASBOURG

18 februarie 2020

DEFINITIVĂ

18.06.2020

Hotărârea a rămas definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție.

Poate suferi modificări de formă.

HOTĂRÂREA CÎNȚA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI 1

În cauza Cînța împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într-o cameră compusă din:

Jon Fridrik Kjølbro, președinte,

Faris Vehabović,

Iulia Antoanella Motoc,

Carlo Ranzoni,

Stéphanie Mourou-Vikström,

Georges Ravarani,

Péter Paczolay, judecători,

și Marialena Tsirli, grefier de secție,

Având în vedere: cererea împotriva României, prin care un resortisant român, domnul Marcel Dan Cînța („reclamantul”) a sesizat Curtea la 9 ianuarie 2019 în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”); decizia de a comunica cererea Guvernului României („Guvernul”); observațiile părților, După ce a deliberat în camera de consiliu, la 17 decembrie 2019 și la 28 ianuarie 2020, Pronunță prezenta hotărâre, adoptată la cea din urmă dată: INTRODUCERE
Cererea vizează restrângerea de către instanțe a dreptului reclamantului de vizitare a fiicei lui de 4 ani în timpul procesului de divorț și încredințare a minorului. Reclamantul a susținut că afecțiunea lui psihică a avut un rol semnificativ în restrângerea dreptului său, deși nu a fost adusă nicio probă în fața instanțelor că ar constitui o amenințare pentru siguranța fiicei lui. (...) C. Discriminarea conform legislației române
22. Discriminarea este interzisă prin art. 16 din Constituție. Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cuprinde reglementări complexe în materie de discriminare.
23. În special, art. 1 proclamă că demnitatea umană, drepturile și libertatea cetățenilor și dezvoltarea liberă a personalității umane reprezintă valori fundamentale și sunt protejate prin lege. Sunt apoi enumerate toate zonele în care sunt asigurate principiile egalității de tratament și nediscriminării.
24. La art. 2 alin. (1) din ordonanță, discriminarea este definită ca orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectarea HIV ori apartenența la o categorie defavorizată care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a
drepturilor recunoscute de lege. (...) PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA
1. Declară, în unanimitate, cererea admisibilă;
2. Hotărăște, în unanimitate, că a fost încălcat art. 8 din Convenție;
3. Hotărăște, cu cinci voturi la două, că a fost încălcat art. 14 din Convenție coroborat cu art. 8;
4. Hotărăște, în unanimitate,
(a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, suma de 10.000 EUR (zece mii de euro), care trebuie convertită în moneda națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății, cu titlu de prejudiciu moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
(b) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, această sumă trebuie majorată cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade,
majorată cu trei puncte procentuale.
5. Respinge cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 18 februarie 2020, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Marialena Tsirli Jon Fridrik Kjølbro
Grefier Președinte
În conformitate cu art. 45 § 2 din Convenție și art. 74 § 2 din Regulamentul Curții, opinia separată a domnilor judecători MourouVikström și Ravarani se anexează la prezenta hotărâre.

SURSA> https://www.clujust.ro/cedo-condamna-romania-pentru-superficialitatea-si-discriminarea-constatate-in-hotarari-privind-dreptul-de-vizita-al-parintelui-care-nu-locuieste-cu-minorul/