Biserica aminteşte în aceast zi de descoperirea sfintei şi dătătoarei de viaţă cruci lui Hristos de către Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Pe când se afla la Ierusalim, împărăteasa a cerut să fi căutată crucea Mântuitorului şi în pământul de pe Golgota au găsit cele trei cruci pe care au fost crucificaţi Mântuitorul nostru şi cei doi tâlhari. Pentru a afla care este crucea pe care a fost răstignit Iisus, patriarhul Macarie a atins cu cele trei cruci o femeie moartă şi atunci când în urma atingerii femeia a înviat, atunci s-a dovedit fără de tăgadă care este crucea cea dătătoare de viaţă, crucea pe care a fost răstignit Domnul. Patriarhul a înălţat sfânta Cruce înaintea întregului popor şi apoi a fost depusă în biserica Sfintei Învieri unde a rămas până în anul 614, la 4 mai, când Ierusalimul a căzut în robia perşilor care au dărâmat biserica şi au furat preţiosul odor. Crucea a fost recuperată după 10 ani, când cu ajutorul lui Dumnezeu împăratul Heraclie l-a învins pe Hosroe, regele perşilor şi a readus sfântul Lemn la Ierusalim. Iar mai apoi, în anul 633 l-a mutat cu alai mare la Constantinopol. Aici crucea a fost împărţită în părticele mici şi împrăşitată în întreaga creştinătate. Cu toate asta Crucea Domnului îşi păstrează toată puterea lui Dumnezeu, taina şi lucrarea ei rămâne vie şi ndespărită de lucrarea Duhului Sfânt. Crucea rămâne altarul jertfei a Fiului lui Dumnezeu, jertfa de răscumpărare a noastră a tuturor, pentru totdeauna. Astăzi, în toate bisericile se cântă “Crucii tale ne închinăm Stăpâne şi Sfântă Învierea ta o lăudăm şi o mărim”.