Acum 56 de ani, pe 22 iunie 1963, se stingea din viață Maria Tănase, cea pe care marele istoric Nicolae Iorga a supranumit-o „pasărea măiastră a cântecului românesc”. Viața i-a fost o adevărata poveste, fascinantă precum i-a fost vocea. Nici măcar regimul comunist nu a îndrăznit să o „atingă”, astfel că la moartea ei se estimează că aproximativ un milion de persoane a însoțit-o pe ultimul drum.
Maria Tănase s-a născut la 25 septembrie 1913, în mahalaua Cărămidarilor din Bucureşti, zona Palatul Copiilor - Parcul Tineretului de azi. Era cel de-al treilea copil al Anei Munteanu şi a florarului Ion Coandă Tănase. Documentele amintesc că Maria Tănase trezea la viaţă mahalua când se punea pe cântat. În anul 1928, pe când avea doar 15 ani, i s-a propus să participe la ediţia din acel an a concursului de Miss România. Maria a îmbracat o rochie imprimată cu flori de măr (croită de sora ei mai mare, Aurica) şi ajunge în faţa comisiei. Totul e la superlativ, până când trece la proba costumului de baie. Verdictul este rapid: are picioare prea groase! Temperamentul Măriei iese la iveală, așa că mânioasă se duce direct la Balul Presei de la Cercul Militar. Acolo cânta o orechestră renumită, cea "a lui Iduardo Bianco". La un moment dat, dansează numai fata florarului, care pluteşte, de fapt, orchestra ţine ritmul după paşii ei, acordeoanele aproape că se rup. A doua zi presa bucureşteană vuia, încercând să afle cine este "dansatoarea de la Balul Presei". A mers la Teatrul Cărăbuş, căci marele Constantin Tănase caută tinere talente pentru muzica uşoară,.

A câștigat audiția, astfel că debutează în anul 1934 sub pseudonimul de „Mary Atanasiu”, născocit tot de Tănase, cu prima romanţă numită „Mansarda”.

În vara anului 1936 imprimă celebrele cântece populare „Cine iubeşte şi lasă” şi „M-am jurat de mii de ori” la casa de discuri „Columbia” sub îndrumarea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu şi Harry Brauner, ultimul fiind bun prieten cu iubitul Mariei de atunci, Sandu Eliad. După aceste înregistrări, frumoasa cântăreaţă străbate ţara în lung şi în lat şi pleacă în străinătate pentru o serie de turnee în Bulgaria, Iugoslavia, Turcia, Franţa şi chiar America, unde a încântat politicieni, ambasadori şi preşedinţi. A învăţat din greu limba franceză pentru a-şi cânta operele pe limba francezilor. Devine, însă, o celebritate și acolo, fiind supranumită „Edith Piaf a României”. Însă, din 1940 muzica ei este interzisă de regimul legionarilor, care i-au distrus toate plăcile de megafon, încercând să o facă uitată.

Constantin Brâncuși, iubirea vieții ei, deși îi despărțeau 37 de ani

Magnetismul ei aparte, dincolo de talent, i-au adus, firește, numeroși pretendenți. Unul dintre ei a fost chiar tânărul, pe atunci, Sergiu Celibidache, marele dirijor de mai târziu, iar altul, Ben Smith, supranumit „regele aluminiului din SUA”, a reușit să și-o facă chiar logodnică. Dar ca o adevărată „pasăre măiastră”, Maria Tănase nu își putea trăi iubirea absolută a vieții decât cu cineva genial și temperamental ca și ea. Iar acesta a fost însuși Constantin Brâncuși, cel considerat creatorul sculpturii moderne. Pasiunea lor s-a consumat rapid dar intens, în 1938, la Paris, pe când Maria avea doar 25 de ani, iar Brâncuși… 62. Dar nu erau ei oamenii care să se sinchisească de regulile sociale și morale clasice ori de „gura lumii”. Erau fascinați unul de celălalt, de personalitatea și genialitatea acestuia. "Când te ascult cum le zici, Marie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră!", i-ar fi spus sculptorul. Dar tot temperamentul i-a făcut să se despartă „cu năbădăi”, inclusive cu vorbe grele aruncate mai ales de Brâncuși care, mai târziu, considera că relația cu Maria „a durat exact cât a trebuit”. 

Adevărată legendă încă din timpul vieții, Maria Tănase va rămâne un reper – de neegalat, spun mulți – pentru cântecul românesc. Iar locul ei va fi, întotdeauna, în acel Pantheon al „marilor români”, împreună cu marea dragoste a vieții ei, Constantin Brâncuși.

Sursa: https://www.click.ro/